Back to Top

Recenzie: Cartea Viitorului de Cecelia Ahern


Titlul original: The Book of Tomorrow
Gen: Chick Lit, Fantasy, Young Adult, Romance, Mystery
Format: Paperback
Număr de pagini: 318

Traducător: Marilena Iovu
Design copertă: Alexandru Novac
Data apariției: 2012 || Editura Allfa || Goodreads
Cumpără Cartea Viitorului
Sinopsis:

Tamara Goodwin a avut mereu tot ce si-a dorit. A crescut intr-o vila luxoasa, cu plaja privata, un dressing cu haine de firma, pat cu baldachin si propriul jacuzzi. Cand, pe neasteptate, tatal ei moare, viata Tamarei si a mamei sale se schimba dramatic. Ingropate in datorii, ele sunt nevoite sa se mute la tara, intr-o casuta aflata in curtea castelului Kilsaney. Intr-o buna zi, un autobuz cu o biblioteca ambulanta trece pragul domeniului. Privirea Tamarei cade asupra unui volum legat in piele, cu lacat si incuietoare aurite. Ceea ce descopera acolo ii taie rasuflarea si ii zguduie lumea din temelii... O carte plina de suspans si de mister, care vorbeste cu delicatete despre dragoste si prietenie.


Rating: 3/5 

Înainte să mă apuc de această carte nu ştiam prea multe despre ea, coperta şi descrierea fiind singurele care mă atrăseseră într-un mod ciudat.

M-am apucat de lecturat la scurt timp după ce am comandat-o pe elefant.ro la o promoţie şi am descoperit-o astfel pe Tamara, o tânără care pare să le aibă pe toate: haine de firmă, o casă luxoasă, o plajă privată. Însă viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată când tatăl ei moare. Tamara şi mama ei merg să locuiască la ţară alături de cumnata mamei, Rosaleen şi unchiul Arthur.

De-a lungul şederii lor, mama Tamarei este din ce în ce mai afectată de moartea soţului ei, refuzând să mai iasă din casă. Tamara este rănită profund să îşi vadă mama în acestă stare dar lucrurile se mai îmbunătăţesc atunci când o bibliotecă ambulantă îşi face apariţia iar ea găseşte aici un jurnal care...scrie singur despre...viaţa ei! Fie că este vorba despre o zi normală, despre un băiat sau despre mama ei, Tamara este mereu curioasă să vadă ce are jurnalul de spus despre următoarea zi din viaţa ei.

Cu toate acestea, jurnalul este doar o mică părticică care îşi joacă rolul în ceea ce Tamara are să afle despre ea, despre mama şi tatăl ei, despre Rosaleen şi Arthur, despre castelul Kilsaney aflat în apropiere.

Mi se pare o carte interesantă însă nu este chiar ceea la ce mă aşteptam eu. Parcă aş fi vrut să se întâmple mai multe lucruri, dar autoarea nu a permis acest lucru.

Mi-a plăcut de Tamara deoarece a fost tare de caracter în anumite momente dificile. Mama ei m-a plictisit, prezența sa la acțiune fiind mai mereu prin intermediul gândurilor Tamarei, moartea soțului său transformând-o într-o persoană aproape inexistentă.

Arthur mi s-a părut că apare doar de dragul de a nu disparea din acţiune, el neimplicându-se decât foarte rar în diversele tergiversări apărute, iar personajul care m-a enervat la culme este Rosaleen. Mereu făcând lucruri care nu îşi aveau rostul, aceasta pare să urmărească mişcările tuturor din casă. Finalul este unul care te lasă fără cuvinte, Rosaleen dându-și arama pe față.

Sora Ignatius este printre singurele personaje care mi-au plăcut, ea zicând de fiecare dată cuvinte înțelepte, iar cadrul în care ea este surprinsă de cele mai multe ori (grădina) este foarte bine ales, oferindu-i cititorului o stare de bine și relaxare.

Concluzia ar fi că această carte nu este o lectură obligatorie. Este o poveste interesantă care parcă îşi pierde din farmec pe alocuri, însă finalul este singurul care parcă explică tot ceea ce se întâmplă. Este o lectură care te poate relaxa, însă nu este una dintre cărțile care să îți rămână în suflet peste ani și ani.

Citate:

Când zidul s-a terminat, am cotit şi l-am văzut continuând. Apoi deodată am auzit o femeie fredonând un cântecel, dincolo de zid, şi am avut un şoc. În afară de unchiul meu, Arthur, nu mă aşteptam să dau peste vreo formă de viaţă. Am strâns cartea la piept, ascultând murmurul acela. Era blând, duios, vesel, mult prea degajat pentru a fi vorba de Rosaleen şi prea vesel ca să fie al mamei mele. Părea să fredoneze ca să-i treacă timpul, să se gândească la altceva, era o melodie pe care nu o ştiam sau poate o inventase pe loc. Briza verii aducea cu ea un miros dulce şi cântecul ei. Am închis ochii şi mi-am sprijinit capul de perete,ascultându-l.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics