Back to Top

Recenzie: Papagalul verde de Martha Bibescu



Gen: Clasici, Autori români, Ficțiune Realistă, Literatura franceză
Seria: Esențial
Format: Paperback
Număr de pagini: 144
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Constantin Popescu
Apărută în 2014 la editura Polirom

Sinopsis:
La nouă ani, poți să iubești atât de tare, încât, dacă iubirea îți e luată, să nu mai vrei să iubești deloc, niciodată, pe nimeni. Și ce dacă iubești un papagal prețios și verde, care te-a ales dintr-odată, într-o dimineață anume, și s-a așezat pe mâneca hăinuței tale? Iubirea cea mare e iubirea cea mare, singura, pe viață. Papagalul verde, unul dintre romanele celebre ale prințesei Martha Bibescu, e povestea unei fetițe care, trăind într-o casă lipsită de iubire, se îndrăgostește pentru totdeauna de o pasăre. E o dragoste care se împlinește prea târziu, așa cum prea târziu se întâmplă toate în viața ei, umbrită de amintirea unui frate dispărut și de „păcatul cel mare“ al părinților. Și, când tot ce ți se întâmplă e pus sub semnul unei voințe vechi, venite din străbuni, doar o iubire mare te mai vindecă. Asta dacă nu e și ea parte din blestemul strămoșesc…

Rating: 3/5

Papagalul verde de Martha Bibescu este o carte pe care doream de foarte multă vreme să o citesc. Tot ce reținusem din descrierea cărții ținea de o poveste de dragoste dintre o fetiță și un papagal verde. Mă gândeam la modul cum se poate îndrăgosti o fetiță de un papagal (mă refer la dragostea adevărată), dar probabil că ar fi trebuit să îmi pun întrebarea: "care a fost motivul?".

Citind această carte am surprins-o în prim plan pe protagonistă, o fetiță care este o oarecare reflecție a autoarei înșăși. Trăind într-o familie în care se ascunde o poveste tragică dar și alte secrete, fetița nu află niciodată ce înseamnă bucuria de a fi copil.

După moartea fratelui ei mai mic, Sașa, are să trăiască în umbra amintirii acestuia, familia fiind consumată de ideea lui ca și când ar fi încă în viață. Viața fetiței este mult mai diferită decât cea a unui copil care trăiește într-o familie iubitoare, plină de afecțiune. Totul se schimbă în momentul în care un papagal verde își face apariția și ea descoperă fiorii dragostei cum nu i-a cunoscut niciodată, dar și o fericire nemaiîntâlnită.

Cartea este scrisă într-o tonalitate sumbră, în care tristețea predomină. Atmosfera apăsătoare este prezentă pe tot parcursul cărții și duce la o maturizare timpurie a protagonistei care cade în mrejele dragostei încă de tânără, o dragoste mascată sub forma unei păsări care îi aduce zâmbetul pe buze.

Mi s-a părut interesant cum protagonista se va regăsi în surioara ei mai mică, copil plăpând ce s-a născut fără nicio vină într-o lume unde doliul, boala și tristețea își au locul. Această oglindire în surioara ei, Marie, are o semnificație aparte. Se simte regretul pe care protagonista îl are atunci când își privește surioara, iar Marie în același timp simte o admirație pentru ceea ce e sora ei mai mare, dar nu și pentru copilul care este ea.

Pot face o mică paralelă a acestei cărți cu Straniile și minunatele amărăciuni ale Avei Lavender, întrucât în ambele cărți este prezentă o istorie tragică a iubirii personajelor din arborele genealogic. În cazul de față regăsim ideea iubirii care se petrece între rude (fie ele mai apropiate sau mai îndepărtate), lucru ce duce în cele din urmă la o pedeapsă asupra familiei părtașe.

Cred că această lectură ascunde mai multe amănunte decât cele sesizate de mine. Cartea m-a atras cel mai mult în prima jumătate însă nu am considerat-o la fel de antrenantă în cea de-a doua jumătate. Probabil că atmosfera apăsătoare a ajuns la mine de abia în a doua parte a cărții. :-)

Stilul autoarei mi s-a părut frumos, și chiar m-am bucurat că m-am decis să mai citesc și o carte scrisă de un autor român. Martha Bibescu reușește într-o manieră minunată să ne ducă în perioada în care cartea sa a luat ființă, eleganța sa de a scrie fiind prezentă în fiecare paragraf.

Citate:
"Urmam o cărare plină de mușchi, aflată între două taluzuri; cel de la răsărit e luminat în umbră, iar celălalt e în soare. Atenția mea, pe care mama n-o bagă niciodată în seamă, e liberă să rătăcească pe unde vrea. Instinctul meu pândește ici și colo, adulmecând timpul și câmpurile, ochii îmi sunt peste tot, și descopăr la marginea drumului găunos bruma albă de pe iarbă și stânci, urme feerice ale iernii; de cealaltă parte a drumului, una, două, trei flori de ciuboțica-cucului, alături de niște părăluțe, primele care se deschid, micuțe, mă urmează pe furiș. Căci florile sunt pentru mine ca ochii prietenilor. Mă spionează, îmi fac semne și schimb cu ele lungi priviri complice." (p.20-21)

"Mă duceam uneori s-o văd în leagănul ei, care fusese și al nostru, și o sărutam pe furiș pe fruntea ei mică de oarbă, privind cu o milă ciudată mâinile micuțe, stele de mare care se deschideau în gol, rătăcite și tremurătoare." (p.52)

"Marie a ridicat capul, mi-a surâs mai înainte de-a mă îmbrățișa. Admira în mine pe tânăra femeie care avea să devină; și niciodată, în ea, copilul care nu mai eram. Tulburate, una de amintire, cealaltă de speranță, nu ne-am putut privi fără emoție: eram viitorul ei, iar ea era trecutul meu viu." (p.56)


Puteţi găsi această carte la librăria online Libris! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi carti online, Libris fiind o librarie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la carti in engleza. Puteţi găsi la această librarie aproape orice carte vă doriţi.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics