Back to Top

Recenzie: Ghici cine moare primul de M.J. Arlidge



Titlul original: Eeny Meeny
Seria: Helen Grace
Colecția: Fiction Connection
Gen: Crimă, Thriller, Mister
Format: Paperback cu supracopertă
Număr de pagini: 408
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Lucian Niculescu
Apărută în 2015 la editura Trei
CITEȘTE UN FRAGMENT
Goodreads

Sinopsis:
Unul trăieşte, celălalt moare. E singura soluţie.

Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui.

Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună.
Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte.
Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber".
Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima?
Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.

Rating: 4.5/5

Ghici cine moare primul este o carte de care chiar am fost plăcut surprinsă! Aveam așteptări de la ea însă nu credeam că mă va prinde așa bine toată acțiunea lecturii. Cartea are în prim-plan o serie de crime care se aseamănă între ele: două persoane sunt închise de criminal în locuri izolate și singura lor cale de scăpare este ca una dintre persoane să fie împușcată de cealaltă.

Capitolele destul de scurte (2-5 pagini aproximativ) ajută foarte mult la stilul alert al lecturii și te face să nu poți lăsa cartea din mână. Uneori te poți pierde pentru o clipă atunci când începi un nou capitol întrucât autorul introduce noi personaje din când în când, prezentând și o scurtă poveste a acestora. Nu mi-a plăcut așa mult faptul că nu am putut să mă apropii și de aceste personaje secundare însă nu este ceva supărător întrucât protagonista mi-a fost îndeajuns!



Helen Grace, protagonista, este un inspector-detectiv de primă clasă și m-a acaparat atât prin povestea ei cât și prin modul ei de a acționa atunci când vine vorba de o anchetă. Din felul ei de a fi, este foarte ușor de sesizat faptul că aceasta are ceva de ascuns, că a avut o viață grea sau ceva asemănător. Cochilia în care se ascunde este un pic atinsă de către Mark cu care aceasta lucrează cot la cot. Însă Mark este un alcoolic care parcă nu reușește să aibă încrederea totală a lui Helen atunci când se întâmplă ceva..

Mi-a plăcut faptul că protagonista a luat atât decizii corecte cât și greșite iar când vine vorba de cele din urmă, ea își recunoaște vina și cred că este un lucru de apreciat pentru un personaj.

Stilul autorului mi-a plăcut și chiar am fost prinsă în mrejele acțiunii mai ales când deveneam din ce în ce mai curioasă cine este criminalul și care este de fapt legătura dintre victime.

Acest thriller are și momente mai neplăcute care nu sunt pentru orice cititor însă nu le-am considerat extrem de marcante. Celelalte personaje secundare/terțiare care iau parte la acțiune mi s-au părut ok, nu extrem de impresionante în vreun fel însă ele și-au jucat destul de bine rolul în cadrul acestui carusel de crime care se petrec pe bandă rulantă.

Ideea identitatății criminalului mi s-a părut foarte tare și nu cred că mi-aș fi dat seama cine ar fi putut fi!



Vă recomand această carte! Mi se pare destul de palpitantă pentru a vă acapara atenția. Dacă sunteți fani ai thrillerelor și ai cărților polițiste trebuie să testați și cartea lui Arlidge. Cu siguranță că aș citi și următoarea carte din serie pentru a mai descoperi ce crime mai trebuie să rezolve Helen Grace. :)



Citate:
"O nouă răpire, așadar. Încă și mai ciudată decât prima. Doi bărbați în toată firea, inteligenți, puternici și capabili să-și poarte singuri de grijă se topiseră în văzduh." (p.47)

"Oprește-te, te rog, oprește-te! Îi îndesa ceva în gură, striga la ea. De ce? Cu ce greșise? Apoi "Ella" s-a uitat la Anna. Parcă era o cu totul altă persoană. Avea o privire de gheață și un surâs încă și mai înghețat. S-a apropiat de Anna. Anna simțea că dă în clocot în interior, dar trupul ei inutil era înțepenit și neajutorat. Pe urmă femeia i-a pus fetei o pungă în cap și s-a făcut întuneric." (p.108)

"Martina. Zăcea acolo, neclintită și țeapănă. Veniseră două, iar acum pleca una singură. Caroline a zăbovit în prag. Câtă vreme rămânea înăuntru, era o victimă. Odată ce pășea afară, devenea o criminală." (p.203)

"De ce? Pentru că este așa de șireată, așa de organizată și în același timp extrem de subtilă. Cum își alege victimele? Și de ce? Urăște ambele persoane răpite sau doar pe una singură? Cum poate să prevadă rezultatul? Îi pasă care moare și care trăiește? De ce tocmai acestea? Ce i-au făcut?" (p.224)

"Helen se construise cu bună știință ca o enigmă. Avea o carapace groasă pe care o prezenta lumii și care o definea - solidă, rezistentă, incapabilă de ezitări sau regrete. Ea știa prea bine cât de departe de realitate era această imagine, dar uimitor de multă lume o lua de bună. Întotdeauna ne punem mai degrabă la îndoiala pe noi înșine decât să ne îndoim de ceilalți [...]" (p.337)

Îi mulțumesc editurii Trei pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics