Back to Top

Recenzie: Magicienii - Lev Grossman



Seria: Magicienii
Colecția: Young Adult
Gen: Ficțiune, Aventură, Magie
Format: Paperback
Număr de pagini: 576
Traducător: Oana Chițu
Apărută la 19 noiembrie 2014 la editura Nemira
Goodreads

Sinopsis:
Quentin Coldwater nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. În timpul liber recitește cărțile fantasy preferate din copilărie și în vis îi însoțește pe protagoniștii lor în lumea magică numită Fillory.

În comparație cu aventurile din cărți, viața îi pare anostă și lipsită de culoare. Totul se schimbă însă atunci când este admis într-un colegiu secret și exclusiv de magie în afara New York-ului. Acolo încep peripețiile lui și o inițiere riguroasă în magia modernă.

Dar, în cele din urmă, după un timp nici magia nu îi mai aduce fericirea și ineditul pe care Quetin le aștepta de la viață – asta până când el și prietenii săi fac o descoperire uimitoare: Fillory există cu adevărat.

„Dacă vă place Harry Potter, ar trebui să citiți și Magicienii lui Lev Grossman, o concretizare minunată a poveștilor cu școli de vrăjitori.“ - John Green

„Să compari Magicienii cu seria Harry Potter e ca și cum ai compara un whisky irlandez cu un ceai ușor. Grossman propune o sensibilitate cu adevărat matură, o poveste întunecată, periculoasă, plină de întorsături. Cu Hogwarts n-a fost nicioadată așa.“ - George R. R. Martin

„Un roman palpitant, care transformă convențiile din fantasy-ul clasic și contemporan ca să spună o poveste teribil de înșelătoare despre forța imaginației înseși... O poveste neașteptat de emoționantă despre trecerea spre maturitate.“ - The New Yorker

Rating: 2/5

Când am auzit că Magicienii de Lev Grossman este considerată ca un fel de Harry Potter pentru adulți am fost extrem de entuziasmată de acest lucru, întrucât sunt o fană a seriei Harry Potter și a lumilor magice bine realizate.

Cu greu am ajuns la finalul acestei cărți și am tras o concluzie la fel de greu pentru că nu înțelegeam exact care este scopul/morala acestei cărți, a personajelor, a autorului. Pe alocuri mi-au plăcut anumite pasaje pe care autorul le-a conceput dar nu am putut să mă identific cu nimic din ce acesta a dorit să îmi prezinte. Aș putea într-o oarecare măsură să trec peste faptul că această carte este un fel de "Harry Potter întâlnește Narnia" (am auzit că ar fi comparată și cu un fel de Lord of the Rings) dar nu o voi face pentru că nu acesta a fost singurul aspect care nu mi-a plăcut de la această carte, ci și personajele care nu mi-au putut capta atenția (într-un mod pozitiv) și de care nu m-am putut apropia.



Prima jumătate a cărții este cea în care regăsim cel mai mult un fel de lume magică asemănătoare cu cea din Harry Potter (de fapt mint, lumea magică din HP este superbă, nici nu o pot compara cu aceasta). ProtagonistulQuentin, în vârstă de 18 ani, dar și alte personaje, sunt invitate la o școală secretă de magie unde vor putea să învețe diverse lucruri noi la care nu oricine s-ar putea gândi. Toate bune, începutul cărții părea destul de promițător, însă pe măsură ce citeam eram din ce în ce mai dezamăgită: toate personajele mi s-au părut destul de negativistenefericite, în fruntea lor fiind desigur, Quentinnefericitul suprem.

Autorul trece rapid peste câțiva ani (parcă 5?) din viața personajelor în lumea magică, și ne trezim că avem spre final niște personaje care trec din lumea Harry Potterească, în cea a Narniei (dacă am reținut bine, chiar cred că au călătorit cu ajutorul unui nature exact ca în Narnia?!?!) unde nu am regăsit mai nimic fascinant.

Mi-am pierdut timpul cu această carte și îmi pare rău să spun acest lucru însă de la o vreme am devenit mai pretențioasă în ale lecturii (sau asta îmi e senzația) și nu mai pot să fiu de acord cu o astfel de lectură. Probabil că este ceva mai ascuns în universul lui Grossman, ceva care nu a ajuns la mine, dar nu îmi voi bate momentan capul cu aceste detalii.

Nu am văzut o evoluție a personajelor, acestea fiind mereu nemulțumitenefericite și parcă la fel de imature ca și la începutul cărții. Elementele de sexalcool sau înjurăturile pe care le fac personajele nu mi s-au părut la locul lor, neajutând cartea în niciun fel. Probabil că aceastea aveau rolul de a atrage cititorii tineri dar nu m-am lăsat impresionată de aceste lucruri. Cred că pe alocuri cred că Grossman a încercat să facă și un fel de glume însă nu le-am simțit absolut deloc (nici măcar nu am simțit un umor sumbru sau sec). Nu m-am putut atașa de personaje, nu le-am văzut evoluând sau încercând să se bucure cu adevărat de lumea magică care le-a apărut în fața ochilor.



Există câteva lucruri care ar fi avut potențial însă autorul nu consider că a reușit să le "făurească" așa cum mi-ar fi plăcut. Jocul de Tărăboi părea destul de simpatic, anumite trucuri magice/vrăji despre care am citit au fost de asemenea destul de drăguțe dar nu mi s-au părut îndeajuns de bine detaliate. Având în vedere că această carte se numește Magicienii și este despre niște tinerei care frecventează o școală de magie mă așteptam să văd mai multă pasiune și entuziasm pentru practica magiei (o altfel de magie pe care Grossman încearcă să o creeze) dar și o mai mare prezență a magiei în sine în cadrul acestei lecturi. Nu consider că aceasta este o carte musai pentru adolescenți sau adulți însă starea de nefericire care este prezentă de-a lungul ei nu mi-a dat o stare de bine în niciun fel.

Cred că m-am plâns îndeajuns de mult despre această carte dar chiar sunt CURIOASĂ să vă aud părerea cu privire la ea. Poate că mi-au scăpat anumite elemente pe care voi le-ați sesizat. Aș vrea să văd ce v-a plăcut vouă la această carte. :D



Citate:

"Decanul s-a întors cu fața la tablă și a desenat cadranul unui ceas. Quentin a privit în jos la broșura de pe bancă. Nu mai era netipărită. Se umplea cu întrebări; literele prindeau viață pe coala albă, sub ochii lui." (p.34)

"- Studiul magiei nu este o știință, nu este o artă și nu este o religie. Magia este un meșteșug. Când îndeplinim un asemenea act, nu ne punem dorințe și nu ne rugam. Noi ne bazăm pe voință, cunoștințele și abilitățile noastre de a face o anumită schimbare în lume." (p.71)

"Iarna s-a instaurat, deplină și generoasă, așa cum era de obicei în valea râului Hudson. Fântânile au înghețat, iar Labirintul era acoperit de nea, mai puțin acolo unde tremurau și se ghemuiau animalele vegetale, scuturând-o." (p.93)

"[...] Dar să vă spun un lucru: eu cred că sunteți magicieni, pentru că vă simțiți nefericiți. Un vrăjitor e puternic când înfruntă durerea. El percepe diferența dintre fața reală a lumii și cea pe care și-ar dori el să i-o dea. Sau ce aveați impresia că e chestia aia din pieptul vostru? Un magician e tare pentru că suferă mai mult ca ceilalți. Rana lui îi dă forță." (p.318)


Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics