Back to Top

Recenzie: Aristotel si Dante descopera secretele universului - B.A. Saenz




Titlu original: Aristotle and Dante Discover the Secrets of the Universe
Gen: Ficțiune realistă, Young Adult, Lgbt
Format: Paperback
Număr de pagini: 384
Format: 130 x 200 mm
Apărută în 2015 la editura Trei

Sinopsis:
Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.

Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.

O explorare sinceră şi tandră a identităţii şi sexualităţii, şi o dovadă incontestabilă că dragostea – fie ea romantică sau familială – trebuie să fie liberă, deschisă şi lipsită de constrângeri. - Publishers Weekly

Un roman emoţionant, care demonstrează talentul autorului de a surprinde complexităţile relaţiilor umane. - School Library Journal

Sáenz scrie, spre finalul cărţii, că «A fi atent cu oamenii şi cuvintele e ceva rar şi minunat». Şi chiar asta face: e grijuliu cu personajele lui, dându-le timp să-şi găsească locul în lume şi să se găsească unul pe celălalt. - Booklist

Rating: 4/5

"Există unele cuvinte pe care
nu voi învăța niciodată să le scriu corect."

Când m-am apucat să citesc această carte nu știam că va fi una LGBT ci una despre prietenie. Se pare că nu m-am înșelat în totalitate deoarece o mare parte din această carte pune accent pe prietenia dintre doi băieți.

Protagonistul nostru, Ari (short for Aristotel), este un băiat maxicano-american care nu prea pare să se simtă confortabil în jurul altor băieți și care își pune diverse întrebări cărora nu le găsește răspunsul. Totul va avea însă un nou sens încă din momentul în care Ari îl cunoaște pe Dante, un băiat sensibil care citește cărți de poezii, desenează, știe să înoate și plânge mult prea des.

A fost frumos să văd cum prietenia dintre cei doi crește pe parcus. Chiar dacă aceștia sunt diferiți (au și vage lucruri în comun - mamele lor și faptul că sunt mexicano-americani) ei reușesc să se completeze.

Am observat că, în ciuda faptului că asistăm la o serie de peripeții ale personajelor principale, această carte are mai multe lucruri pe care le urmărește: drama lui Ari care suferă din cauza unei relații precare cu tatăl lui care este des plecat în Pakistan (parcă??) și dorul și curiozitatea față de fratele lui care este la închisoare pentru un motiv necunoscut lui.



M-am bucurat că autorul a reușit să răspundă la toate întrebările mele legate de tot ceea ce se întâmplă în carte, însă aș fi fost taaaare curioasă să văd care erau și gândurile lui Dante pe care l-am adorat atât de mult datorită sensibilității lui dar și a modului unic de a privi lumea. Fiind un desenator și cititor cred că acesta reușește să simtă mai multe lucruri în exteriorul său, analizând mai bine anumite aspecte care celorlalți le-ar părea banale și fără sens.

Benjamin Alire Saenz reușește să creeze o poveste frumoasă în care am regăsit o combinație interesantă dintre prietenie, aventură, maturizare și descoperirea de sine.

Stilul acestuia nu este unul greoi dar are un efect puternic pe alocuri, propozițiile simpliste și scurte reușind să accentueze anumite idei. În același timp, acest stil simplist regăsit mai ales în dialoguri mi-a creat impresia că personajele principale nu comunică așa de bine între ele, nereușind de multe ori să își expună gândurile. Am întâlnit foaaarte multe dialoguri în care replicile personajele erau practic niște repetiții care uneori aveau un impact puternic asupra cititorului dar alte dăți nu reușeau să te impresioneze:
"- Ochii mei sunt întotdeauna triști.
- Lumea nu ia sfârșit, Ari.
- Nu fii măgar. Binențeles că nu ia sfârșit.
- Atunci, nu fi trist.
- Trist, trist, trist, am spus eu.
- Trist, trist, trist, a spus el." (p.83)

Titlul cărții se referă la descoperirea de sine a personajelor, secretele universului fiind practic o metaforă pentru a te maturiza și a expune cine ești cu adevărat.

Mi-a plăcut că în această carte am aflat mai multe lucruri și despre personajele secundare ale cărții, întrebările acumulate pe parcurs primindu-și și un răspuns. Mi-au plăcut momentele pe care Ari și Dante le petrec prin deșert privind stelele și cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că cele două personaje aveau o viață care nu depindea de tehnologia de astăzi, aceștia neuitându-se nici măcar la televizor deoarece părinții lor nu îi lasă. Cu toate acestea, ei găsesc diverse activități care să îi ajute să se distreze, precum ar fi jocul inventat de Dante: cine aruncă teneșii cel mai departe (metodă clară de chinuire a teneșilor!).

Nu vă voi da mai multe detalii însă vă recomand această carte deoarece, chiar dacă nu a ajuns în topul meu, a fost o lectură care m-a captivat (se citește atât de repede!!) și m-a făcut să mă gândesc care sunt secretele universului meu. Oare chiar putem găsi aceste secrete în mâna altcuiva? :-) Voi ce credeți?



Citate:
"Poate că viața chiar era o serie de faze - o fază, și încă una, și încă una. Poate că peste câțiva ani o să trec și eu prin aceeași fază ca salvamarii ăia de 18 ani. Nu că aș fi crezut cu adevărat în teoria fazelor spusă de maică-mea. Nu părea o explicație - părea o scuză. Nu cred că maică-mea înțelegea toată chestia cu băieții. Nici eu nu înțelegeam chestia cu băieții. Iar eu eram băiat." (p.25)

"Am început să mă gândesc că poeziile erau ca oamenii. Pe unii îi prindeai din prima. Pe alții, pur și simplu, nu puteai să-i înțelegi - și nici n-aveai să-i înțelegi vreodată." (p.40)

"- Oricum, de ce există păsările?
Dante s-a uitat la mine.
- Nu știi?
- Cred că nu.
- Păsările există ca să ne învețe tot felul de lucruri despre cer.
- Tu crezi asta?
- Da." (p.64)

"După ce au plecat ei, eu, maică-mea și taică-meu am rămas pe verandă. A început să plouă, dar noi am rămas pe verandă. Stăteam și ne uitam la ploaie în tăcere. Eu mi-l imaginam întruna pe Dante cum stă în ploaie, ținând o pasăre cu aripa ruptă. Nu-mi dădeam seama dacă zâmbea sau nu. Oare dacă-și pierduse zâmbetul?" (p.164)

"Furtunile mă făceau întotdeauna să mă simt foarte mic.
Chiar dacă verile erau de regulă alcătuite din soare și arșiță, pentru mine verile însemnau furtunile care veneau și plecau. Și în urma cărora mă simțeam singur.
Oare toți băieții se simțeau singuri?
Soarele de vară nu era pentru băieții ca mine. Băieții ca mine aparțineau ploii." (p.309)


Puteţi găsi această carte la librăria online Libris! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi carti online, Libris fiind o librarie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la carti in engleza. Puteţi găsi la această librarie aproape orice carte vă doriţi.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics