Back to Top

Recenzie: Atlantida de Antoinette Wornik



Gen: Science Fiction
Colecția: Young Adult
Format: Paperback
Număr de pagini: 168
Format: 130 x 200 mm
Apărută pe 26 Septembrie 2015 la editura Nemira
Goodreads

Sinopsis:
Cand incepi sa citesti aceasta carte, fii pregatit!

Pentru ca ea te va constrange sa abandonezi realitatea exterioara si sa te lasi sorbit de vartejul apelor, spre abisuri, in lumea ascunsa a Atlantidei.

Aici ti se vor dezvalui taine uluitoare, vei fi initiat in experiente ce transgreseaza limitele mentalului uman, nascandu-ti avatari, ca sa calatoresti prin constiinte, galaxii, niveluri ale existentei.

Vei fi partas la o iubire care vrea sa sfideze timpul, Legile, alcatuirea fiintei, viata si moartea.

Apoi, te vei trezi zvarlit din nou in lumea ta, amenintata acum cu iminenta colonizarii de catre creaturi extraterestre ce lupta fara scrupule sa supravietuiasca.

Infiltrat in Hangar 52, zona fara urme a operatiunilor top secret, vei afla adevaruri intunecate si incredibile despre civilizatii nonumane.

Alaturi de agentii antrenati in combaterea terorismului biologic, iti vei mobiliza vointa sa gasesti calea pentru a-ti salva semenii de la moarte.

Dar te vei zbate mereu sa regasesti Atlantida, lumea pierduta in adancuri...

Rating: 2/5

Cu toții suntem fascinați de lumile magice care se pot ascunde sub mări și oceane iar Atlantida este una dintre presupusele insule înecate printre apele lumii, fără a se ști exact unde.

Când am văzut descrierea cărții Atlantida de Antoinette Wornik apărută la Editura Nemira am devenit foarte curioasă de această lectură și am crezut că aceasta avea să fie ocazia mea pentru a descoperi mai multe dintre misterele lumii pierdute (desigur, într-un mod fictiv).

Voi fi sinceră și vă voi spune că într-adevăr, aceasta nu a fost una dintre cele mai bune cărți pe care am pus mâna în acest an. Personal, nu mi-a plăcut și am simțit cum pe parcurs ce citeam mă adânceam din ce în ce mai mult, nu în lumea de sub ape, Atlantida, ci într-o plictiseală și o stare de nerăbdare de care nu am mai avut parte de ceva vreme.



Lectura a început foarte bine și chiar am fost atrasă la început de misterul cărții. Stilul autoarei mi-a plăcut și în primă fază mi-a inspirat o senzație de basm. Pe parcurs cred că nu a fost îndeajuns acest lucru pentru a mă atrage aproape de poveste.

Cu toate că este o carte ușor de citit cu un stil simpluț, nu a reușit să mă captiveze per total, chiar dacă erau mici elemente care păreau interesate. Combinația de science fiction, romantism (un oarecare romantism, nu este ceva profund) și secvențe din alte domenii (biologie, și ce mai este pe acolo), mi s-au părut nițel dezorganizate sau mai bine zis, nu au reușit să formeze un tot unitar care să mă ajute să mă apropii de personaje și acțiune prea mult.



Pe alocuri am avut mici flashback-uri din filmul Avatar, când se puneau personajele în acel pat-celulă pentru a se transporta în corpul avatarului personal. :-)

Nu pot spune multe despre această carte din păcate, poate fanii de SF ar fi mai încântați de ea însă nu bag mâna în foc. Cu toate că este o lectură scurtă cred că ar fi putut să fie mai interesantă dacă era creată într-un alt mod (nu spun cum pentru că nu sunt în măsură să dau idei).

Au fost momente când această carte mi-a oferit și o stare de zen, relaxare care mai apoi a dus spre acea plictiseală din păcate. Era bine dacă se rămânea în primă fază. Mi-au plăcut anumite nume întâlnite în carte și chiar mi s-au părut interesante (Ayra spre exemplu care mi-a plăcut în mare parte și ca personaj).

Am observat că această carte a fost inclusă de Nemira la Young Adult. Probabil că ceva mai SF ar fi fost mult mai potrivit, nu mi s-a părut o carte YA.

Sper că dacă citiți cartea să vă placă mai mult și sunt curioasă cum vi s-a părut în cazul în care ați citit-o deja! :-)



Citate:
"Înainte de a ieși, Maria aruncă o privire la ceas, mușcând dintr-un măr. Stăteau toți foarte bine cu timpul.
Când a deschis ușa, Peter se aștepta să vadă lumina limpede și clară a unei zilei frumoase de început de iarnă, conturând siluetele verzi ale cedrilor de pe culmile colinelor.
Într-adevăr, toate acestea l-au întâmpinat când a deschis ușa. Nu l-au mirat. Erau firești pentru o dimineață limpede și clară de început de iarnă.
Ce l-a mirat a fost calul." (p.13)

"- Mâine, Ayra îți va spune povestea.
«Ayra...», a repetat în gând Peter, cu părere de rău. «Mă tem că nu mai vrea să mă revadă. Am jignit-o cumva, fără să știu.»
Dnumm a întors către el o privire mirată. Îi citise telepatic frământările.
- Ai s-o revezi cu siguranță, aceasta este datoria ei. O Mahra are îndatoriri, nu dorințe. Și, mai ales, nu o poți jigni: ea nu are sentimente." (p.52)

"Înainte ca ființa să i se descompună în miriadele de particule înghițite de vârtejul negru, ce avea să îl poarte către calea cea nouă, trupul i-a rămas nemișcat pe ovalul rece.
Ca o jertfă pe altarul lumilor." (p.91)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics