Back to Top

Recenzie: Vrajitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare




Titlul original: The Witch of Blackbird Pond
Gen: Ficțiune Istorică, Young Adult, Clasici, Aventură, Romantism
Format: Harback
Număr de pagini: 238
Format: 140 x 205 mm
Traducător: Mihaela Dobrescu
Apărută în Septembrie 2015 la editura Art
Facebook YoungArt  //  Editura Arthur
Goodreads

Sinopsis:
Kit a crescut pe insula Barbados, înconjurată de dragoste și răsfățată de bunicul ei. Dar când acesta dispare, trebuie să plece pentru că nu se cuvine ca o fată de șaisprezece ani să locuiască singură. Știe că are o mătușă și un unchi care trăiesc în colonia Connecticut. Așadar, singură și disperată, pornește înspre ei într-o călătorie pe mare, către Noua Anglie.
Când ajunge la destinație, Kit descoperă cu mâhnire un peisaj gri și umed, dar încă și mai tulburător i se pare modul de viață puritan din casa unchiului său. Nu-şi găseşte uşor locul acolo, dar asta până când o întâlnește pe Hannah Tupper, o femeie în vârstă, lângă care Kit simte că poate să fie, în sfârșit, ea însăși.
Dar coloniștii o cred pe Hannah vrăjitoare. Dacă află că tânăra îi este prietenă, același lucru îl vor crede și despre ea. Kit trebuie să aleagă: să-și abandoneze singura prietenă sau să-i rămână alături, chiar dacă ar putea pierde totul?

Rating: 5+/5

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.“ - New York Herald-Tribune

„O carte remarcabilă, plină de energie și de empatie.“ - Bookmark

Nu știu cum se face dar în ultima perioadă am reușit să citesc multe cărți care mi-au plăcut. De această dată vă voi vorbi despre Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare, o carte care a apărut la YoungArt luna trecută. Încă de la primele pagini ale acestei cărți am simțit că voi iubi această lectură la nebunie și nu m-am înșelat de acest lucru!! Cred că foarte rar mi se întâmplă să am acest sentiment minunat și de aceea m-am bucurat pe cât de mult posibil de el.

Cartea este una potrivită pentru orice vârstă și consider că autoarea a reușit cu măiestrie să mă transporte în secolul 17 (v-am spus cumva de faptul că această carte a apărut inițial în 1958?). Am descoperit o protagonistă minunată care m-a purtat într-o aventură plină de sentimente care mi-au făcut sufletul să tresalte odată cu al ei.



Kit este o tânără care rămâne singură pe lume după ce bunicul ei moare. Fiind nevoită din diverse motive să părăsească Barbados, ea își ia inima în dinți și se suie pe corabia Delfinul unde va avea parte de câteva peripeții și întâmplări. A fost interesant cum câteva dintre personajele regăsite la bord ne vor însoți pe parcursul cărții, având în vedere că ele vor merge toate fix către locul unde Kit își are destinația: Conneticut, locul unde se află singurele rude ale fetei, mătușa, unchiul și verișoarele ei.



Cu toate că locul unde ajunge Kit nu impresionează la prima vedere, el are ceva minunat care o va face pe protagonistă să se simtă ca acasă, o zonă care până și pe mine m-a făcut să visez cu ochii deschiși: Lunca Mare.

Acțiunea cărții se petrece într-o perioadă în care multe zone ale lumii suspectau existența vrăjitoarelor (nu zic că nu ar exista :D) și preferau să dea vina pe multe femei-vrăjitoare atunci când se întâmplau lucruri ciudate, înfricoșătoare, inexplicabile. Acest aspect îl întâlnim și de această dată dar cu ajutorul luptei personajelor asistăm și la niște schimbări ce schimbă cursul evenimentelor.



Mi-a plăcut mult că această carte mi-a oferit un sentimente de relaxare și pace, făcându-mă să iubesc la nebunie personajele și locurile prezentate. În timp ce citeam am avut o vagă amintire de Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman (nu știu exact de ce) și gândurile mi-au zburat la minunatele anime-uri de la Ghilbi, în mintea mea Lunca fiind un loc magic exact ca în aceste desene.

Verișoarele lui Kit mi-au plăcut la nebunie, Mercy fiind cea care mi-a fost cea mai dragă. Prudence, o fetiță plăpândă cu care Kit va avea o relație specială, mi-a dovedit cât curaj are pentru prietenii ei cu toate că prin apărarea lor poate intra în bucluc.

Vrăjitoarea Hanna are în interiorul său o magie aparte pe care mulți ne-am dori să o întâlnim în jurul nostru! Dacă sunteți curioși despre ce este vorba, vă invit să citiți și voi cartea. :-)



Atmosfera din noua casă a lui Kit este de multe ori tensionată și o vom vedea pe fată cum încearcă să se adapteze la un nou stil de viață, total diferit de cel cu care fusese ea învățată. Am apreciat cum personajul ei evoluează mult dar reușește să își păstreze nebunia aceea care o definește pe Kit.

Nat a fost personajul meu masculin preferat, atracția lui pentru corabia Delfinul fiind impresionantă. Relația dintre acesta și Kit m-a amuzat de multe ori întrucât aceștia își oferă des replici înțepătoare care au însă și un substrat...

Cred că v-am zis deja destul de multe despre această carte și nu mă voi mai lungi. Vă las cu minunatele citate de mai jos care sper eu să vă transporte în lumea în care am călătorit și eu recent.




Citate:
"Nat privi în sus și-i surprinse privirea melancolică.
- Haideți, nu vreți în apă? o luă el peste picior.
- Păi, nu spuneai dumneata să nu mai fac niciodată așa ceva? replică Kit pripit.
- Aveți nevoie de-o scuză? Bine, strig după ajutor și mă bag sub apă. N-o să puteți să stați acolo și să vă uitați cum mă înec, nu?
- Oho, și încă cum! râse Kit fără să vrea. Chiar așa aș face.
- Atunci n-aveți decât să stați acolo și să vă prăjiți, răspunse Nat." (p.30)

"Obrajii lui Kit se făcură purpurii. În ultimele nouă zile, Nat avusese grijă să se afle mereu în altă parte - de ce trebuia să fie așa aproape chiar în clipa aceea? Acum, orice urma să se întâmple, avea să fie și el de față, cu ochii lui albaștri, ironici, și cu zâmbetul lui nonșalant care o scotea din minți." (p.36)

"Doi dintre cei trei marinari deja porniseră la drum, dar Nat încă stătea lângă cufere și se uita la ea. Când li se întâlniră privirile, între ei parcă străfulgeră ceva, o întrebare încărcată deodată cu regret. Dar înainte să-și dea seama Kit, clipa trecu, iar în ochii tânărului apăru din nou sclipirea aceea ironică.
- Țineți minte, spuse el încet. Numai cele vinovate plutesc.
Apoi plecă și el." (p.39)

"Cum ieșiră din pâlcul de copaci, Lunca Mare se așternu la picioarele lor, iar lui Kit i se tăie răsuflarea. Nu se așteptase nici pe departe la așa ceva. Din clipa aceeam nu-și explica nici ea cum, Lunca puse întru totul stăpânire pe ea. Se întindea cât vedea cu ochii, în toate direcțiile, formând o mare liniștită de verde, presărată pe ici, pe colo, cu câte un mesteacăn singuratic și majestuos. La ce o ducea cu gândul, la câmpurile de trestie de zahăr sau la oceanul care se străduia la nesfârșit să atingă cerul? Sau poate că senzația aceea de libertate, întinderea și lumina din luncă îi aminteau toate de acasă?" (p.80)

"- Mi-ați dat un răspuns, nu-i așa? Cred că înțeleg ce-ați vrut să spuneți.
Femeia clătină din cap,
- Răspunsul e în inima ta, spuse ea blând. Matale poți să-l auzi întotdeauna, dacă stai s-asculți." (p.99)

"Așteptă să vadă barca îndepărtându-se de mal. La jumătatea distanței până la corabie, Nat se întoarse și o privi lung. Apoi ridică mâna, în tăcere. Kit ridică și ea mâna să-l salute, după care se întoarse și o porni spre casă de-a lungul fluviului. Nu îndrăznea să stea până când barca avea să ajungă la Delfin. Încă o clipă și și-ar fi pierdut ultima urmă de bun simț și de mândrie și s-ar fi aruncat în apă după barcă, implorându-i să n-o lase acolo." (p.189)

Le mulțumesc mult celor de la YoungArt pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Nu uitați să le vizitați și pagina de facebook: Youngart facebook!!

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics