Back to Top

Recenzie: Calatoarea (Outlander #1) de Diana Gabaldon




Titlu original: Outlander
Colecția: Nautilus Fantasy
Gen: Ficțiune Istorică, Călătorie în timp, Romantism
Format: Paperback
Număr de pagini: 800
Format: 130 x 200 mm
Traducător: Maria Drăguț
Apărută pe 16 iunie 2015 la editura Nemira

Sinopsis:
Prima parte din seria OUTLANDER, povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER.

Anul 1945. Claire Randall, fosta sora medicala, se intoarce din razboi și pleaca cu sotul intr-o a doua luna de miere. Dar o stanca magica descoperita intr-un loc misterios o transforma intr-o calatoare in timp, care se trezește brusc intr-o Scotie macinata de lupta, in Anul Domnului… 1743. Azvarlita intr-un alt secol de forte pe care nu le intelege, protagonista trebuie sa infrunte conspiratii și primejdii care ii ameninta viata… și ii pun la incercare inima. Destinul i-l scoate in cale pe tanarul razboinic James Frazer si Claire trebuie sa aleaga intre fidelitate si dorinta, intre doi barbati, intre doua vieti. „O carte captivanta si emotionanta… care evoca impresionant tinutul si legendele Scotiei.“ - Publishers Weekly;


Rating: 3.5 - 4/5

"O, prințesă a castelului strălucitor
Când noaptea nunții noastre va veni,
Și eu voi fi încă în viață în Duntulm
Te voi scălda în daruri
Îți voi dărui o sută de bursuci, care locuiesc pe malurile apelor,
O sută de vidre cafenii, ce trăiesc în râuri
Și o sută de păstrăvi argintii, ce înoată în iazuri..."

Prima dată când am pus mâna pe una dintre cărțile autoarei Diana Gabaldon a fost în urmă cu câțiva ani buni, când mi-am cumpărat cartea Ecouri din Trecut a acestei autoare. Cartea era apărută la editura Litera dacă nu mă înșel, și m-a atras prin coperta ei, dimensiunea impresionată și descrierea de pe spate. Nu am sesizat însă faptul că era volumul 7 din serie, fapt care m-a făcut să renunț după câțiva ani la carte. Nu o citisem și nu aș fi vrut să citesc o serie începând cu volumul 7, chiar dacă aceste cărți pot fi independente unele de altele (din câte am înțeles).

Anyway, long story short, acum am avut plăcerea și norocul să testez prima carte a seriei, Călătoarea apărută relativ recent la Editura Nemira. Cartea m-a impresionat prin faptul că este imensă și chiar m-a făcut să mă apuc cu întârziere de ea deoarece îmi era teamă de cele aproape 800 de pagini.

A fost un adevărat challenge să citesc această carte și mă bucur că am făcut-o. Nu este una dintre cărțile mele preferate, se pare că probabil historical fiction combinat cu romance nu este chiar pentru mine, sau poate pur și simplu nu m-am regăsit atât de mult în această lectură.



Mi-a plăcut nespus de mult cum scrie autoarea Diana Gabaldon, chiar dacă am întâlnit destul de multe descrieri, nu am fost plictisită de multe dintre ele, lucru ce m-a bucurat (nu sunt o mare fană a descrierilor elaborate, exagerate).

Ideea de bază a acestei cărți, călătoria în timp și nevoia de adaptare a protagonistei la alte vremuri, mi s-a părut interesantă și atractivă și cred că autoarea s-a descurcat destul de bine la acest capitol. Fiind un roman istoric care are în centru Scoția secolului XVIII am sesizat și o serie de informații ce țin de acea perioadă, fie ele despre traiul din acele timpuri, despre popoarele care trăiau atunci sau războaiele ce trebuiau să aibă loc. Autoarea pare să fi făcut destule cercetări înainte de a scrie această carte, lucru care este de apreciat pentru un roman istoric.



Sunt prezente o serie de scene care nu sunt recomandate pentru orice vârstă însă nu am considerat că s-a pus musai accent pe acestea chiar dacă multe voci zic acest lucru. Însă nu mi s-a părut chiar așa de ok modul cum protagonista, care vine din vremuri în care femeia e tratată cu respect, are destule momente când se lasă în voia sorții cum s-ar zice, chiar dacă pare să aibă de multe ori răzvrătiri.

Urmărind protagonista în călătoria ei în timp nu am simțit o evoluție impresionantă a acesteia dar am fost destul de impresionată de faptul că ea pare să se adapteze destul de repede la noile condiții de trai, care sunt mult mai grele și anevoioase. Mi s-a părut destul de straniu acest lucru și cred că cel mai mult m-a lăsat masca alegerea ei de a rămâne în secolul 18.



Având în vedere că protagonista, Claire Randall, are un soț în secolul 20, faptul că permite să se angajeze într-o nouă căsătorie (desigur, din motive de supraviețuire) ne pune față în față și cu o bigamie destul de ciudată având în vedere că cei doi soți ai acesteia fac parte din secole diferite.

Acțiunea cărții este povestită din perspectiva lui Claire care ne oferă extrem de multe detalii care ne ajută să ne imaginăm mai bine locurile pe unde trece și oamenii cu care are de-a face. Chiar dacă povestea este spusă de protagonistă, nu aflăm extrem de multe lucruri despre sentimentele ei față de Jamie, însă suntem mai informați de acest lucru de pe la jumătatea cărții în colo (aproximativ).

Mai multe de atât nu vă pot spune, ci vă pot invita la lectură dacă sunteți curioși. Nu am putut să îi dau o notă maximă cărții deoarece nu m-am regăsit cu ea însă este scrisă foarte bine, autoarea având un stil ușor de urmărit chiar dacă lectura este destul de mare. :-)

P.S.: Seamănă destul de mult cu serialul, cel puțin așa mi s-a părut însă mi-a plăcut mai mult serialul de această dată (nici acela nu este printre preferatele mele / nu face parte din top).

P.S.2: Mi-a plăcut la nebunie coperta acestei cărți!! <3 Chiar a fost o alegere reușită.



Citate:
"Arăta, de fapt, ca un castel din secolul al optsprezecelea. Dar cu Frank cum rămânea? Bărbatul pe care îl întâlnisem în pădure semăna tulburător de bine cu el, însă descrierea pe care i-o făcuse Jamie căpitanului Randall era complet diferită de tot ce știam eu despre blândul și pacifistul meu soț. Dar pe urmă, dacă era adevărat - și începeam să admit, chiar și în sinea mea, că ar putea fi -, atunci el ar putea fi oricine. Un bărbat pe care îl cunoșteam doar dintr-un arbore genealogic nu trebuia neapărat să semene cu urmașii săi." (p.93)

"M-am întins pe spate sprijinindu-mă în coate și m-am lăsat mângâiată de soarele cald de primăvară. În aer plutea o pace stranie, un sentiment că lucrurile își urmau cursul firesc, fără a fi tulburate de necazurile și de zbuciumul grijilor omenești. Poate era pacea pe care o găsești mereu în mijlocul naturii, departe de clădiri și de zgomot. Poate era efectul grădinăritului, acel sentiment senin de plăcere când atingi lucruri care cresc, satisfacția pe care o simți când le ajuți să se înalțe. Poate era doar ușurarea că găsisem în sfârșit ceva de făcut, în loc să bântui prin jurul castelului simțindu-mă străină, sărind în ochii tuturor precum o pată de cerneală pe un pergament." (p.133-134)

"A mânat caii la galop în timp ce umbrele apusului se adunau deasupra drumului. Restul călătoriei l-am făcut mai mult în tăcere. Când am ajuns la castel, m-a lăsat la poartă, cu un salut ușor ironic.
- Noapte bună, doamnă englezoaică.
Însă am avut sentimentul că este prietenie mai profundă decât o bârfă sub meri." (p.173)

"- Mă omori, Claire.
Același lucru îl simțeam și eu. Șovăielnic, m-am apropiat de el. Nu a făcut nicio mișcare, nici atunci când mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său. Mi-am odihnit obrajii pe spatele lui încovoiat. Cămașa îi era îmbibată de transpirație, de intensitatea pasiunii. Tremura." (p.366)

"- Chiar mă crezi, Jamie?
A oftat și a zâmbit trist spre mine.
- Da, te cred, englezoaico. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă ai fi fost doar vrăjitoare." (p.519)

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics