Back to Top

Recenzie: Marțianul de Andy Weir



Gen: Science Fiction, Ficțiune, Aventură, Thriller
Format: Hardback
Număr de pagini: 424
Format: 140 x 210 mm
Traducător: Iulia Anania
Apărută în Septembrie 2015 la editura Paladin
Club Diverta // Cumpără cartea de pe Dol

Sinopsis:
Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programată să dureze două luni, dar o furtună puternică le dă planurile peste cap și sunt nevoiți să părăsească planeta după doar câteva zile. Însă numai cinci dintre cei șase membri ai echipajului se vor lansa spre Pământ. Mark Watney, pe care ceilalți îl cred mort, rămâne singur, cu resurse limitate de apă și de hrană. Și astfel pornește într-o uimitoare cursă pentru supraviețuire, reușind să facă ceea ce nimeni până atunci nu ar fi crezut că este posibil pe o planetă fără viață. Inteligența și umorul, stăpânirea de sine și ingeniozitatea îl vor ajuta pe Watney să facă față rând pe rând problemelor aparent insurmontabile. Dar va reuși el să se întoarcă teafăr pe Pământ? Și de unde îi poate veni salvarea?

Rating: 4/5

Probabil una dintre cele mai așteptate cărți ale anului 2014 (dar și 2015), Marțianul de Andy Weir a făcut furoare în lumea lecturii și a dus chiar la apariția unui film pe care l-am văzut și eu recent (după ce am terminat cartea).

Acțiunea cărții îl surprinde pe protagonistul nostru, Mark Watney rămas singur pe planeta Marte. Cum vine asta? Plecat într-o misiune alături de colegii săi, acesta are ghinion și nu reușește să scape din calea unei furtuni care aproape că îi aduce sfârșitul. Coechipierii săi reușesc să plece de pe Marte, însă rămân profund îndurerați cu gândul că Mark este mort.

Pe parcursul șederii lui Mark pe Marte, vom afla o grămadă de lucruri despre cum gândește un om rămas singur teleleu pe o planetă unde sunt șanse să își găsească sfârșitul.

Cartea este scrisă, nu într-un mod dramatic cum probabil v-ați aștepta, ci într-o tonalitate hazlie, protagonistul reușind să facă haz de necaz, cu toate că trece prin o grămadă de greutăți cărora un om normal nu ar putea să le facă față! Noroc că Mark a fost instruit cum se cuvine pentru situații de urgență, numai că, să rămâi singur pe o planetă nu cred că era un lucru pentru care să fi fost pregătit.



Mi-a plăcut cartea și faptul că încă o dată am reușit să citesc despre ceva ce nu face parte din stilul meu de zi cu zi. A fost extrem de interesant să mă alătur lui Mark în încercarea lui de a face o sumedenie de calcule menite să îl ajute să supraviețuiască îndeajuns de mult timp.

Cartea se citește ușor și este scrisă ca un fel de jurnal de bord al lui Mark, jurnal unde acesta își povestește zilele petrecute pe Marte și modalitățile prin care va reuși să cultive cartofi, să obțină apă ș să comunice cu cei de pe Terra. Sunt o serie de pasaje în care veți întâlni mai multe aspecte ce țin de chimie și botanică, aspecte ce vă vor atrage sau plictisi (depinde de interesul vostru).

Autorul a reușit să mă țină curioasă până la finalul cărții, dar pe parcurul lecturii au fost și mici momente când am fost vag plictisită. Totul a compensat cu amuzamentul lui Mark care nu se lasă pus la pământ de orice lucru, oricât de greu ni s-ar părea nouă.

Am văzut și filmul și am fost destul de mulțumită și de acela. Cred că a reușit să surprindă bine vocea autorului și trăirile personajelor. Vă recomand și cartea, dar și filmul, în funcție de ceea ce preferați voi să faceți mai mult! :D



Citate:
"Așadar, nu mai am nicio scuză. E timpul să încep să fac apă.
Dacă găsiți rămășițele carbonizate ale habitatului, înseamnă c-am greșit undeva. Copiez jurnalul ăsta pe ambele rovere, ca să aibă mai multe șanse de supraviețuire.
Și-acum, Dumnezeu cu mila." (p.43)

"Comandantul Lewis a fost ultima persoană care a utilizat roverul ăsta. Era planificat să-l folosească din nou în ziua solară 7, în schimb s-a dus acasă. Trusa ei personală de călătorie a rămas încă aici. Scotocind prin ea, am găsit un baton proteic și un USB personal, probabil plin cu muzică de ascultat pe drum.
E vremea să înfulec ceva și să văd ce-a adus bunul comandant în materie de muzică.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 38 (2)

Disco. Dă-o-ncolo, Lewis." (p.53)

"Problema a fost expirația. Știi cât oxigen absorbi din aer când respiri normal? Nici eu nu știu, dar nu e sută la sută. De fiecare dată când expirăm, adăugăm niște oxigen în sistem.
Doar că pur și simplu nu mi-am dat seama. Dar ar fi trebuit. Dacă plămânii ar păstra tot oxigenul, resuscitarea gură la gură n-ar funcționa. Sunt așa un idiot ca nu m-am gândit! Și idioțenia asta aproape că mi-a fost fatală!
Va trebui să fiu mai atent." (p.61)

Puteți găsi această carte la Diverta. O puteți comanda de pe Dol și nu uitați să intrați și pe Club Diverta dacă vreți să stați la curent cu toate noutățile!

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics