Back to Top

Recenzie: Cavalerul celor Șapte Regate de George R.R. Martin


Gen: Fantasy, Ficțiune, Short Stories, Aventură
Format: Paperback
Număr de pagini: 368
Format: 130 x 200 mm
Apărută în 6 octombrie 2015 la editura Nemira
Goodreads
Sinopsis:
Cu o suta de ani inainte de Urzeala Tronurilor, doi eroi neobisnuiti bantuiau prin Westeros...

Inainte de Tyrion Lannister si Podrick Payne, au fost Dunk si Egg. Sir Duncan cel Inalt, un calaver novice, dar curajos isi intrece rivalii cel putin prin statura, daca nu prin experienta. Alaturi de el se afla varianta lui in miniatura, Egg, un baiat al carui nume adevarat (ascuns de toti cei pe care-i intalnesc) este Aegon Targaryen. Desi eroi mai neverosimili nu se gasesc in tot Westerosul, cei doi au in fata lor aventuri extraordinare, in mijlocul intrigilor regale, al raufacatorilor si al celor inebuniti dupa putere.

Actiunea din cele trei nuvele care alcatuiesc Cavalerul celor Sapte Regate, adunate pentru prima oara intr-un singur volum, are loc cu un secol inainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, in epoca in care dinastia Targaryenilor controleaza Tronul de Fier. Inca mai traiesc oameni care au vazut dragonii zburand deasupra oraselor distruse. Iar Westerosul e plin de comploturi regale, rivalitati, dar si de eroi.

Rating: 3/5

Nu am citit seria Urzeala Tronurilor și nu știu dacă o voi face sau când o voi face, numărul mare de pagini și de personaje fiind unele dintre impedimentele care îmi stau în cale. Am fost însă curioasă de stilul lui George R.R. Martin, și probabil încă voi mai fi până voi mai citit alte cărți de-ale lui.

După cum ziceam, curioasă fiind de stilul autorului, am zis să testez Cavalerul celor șapte regate, o carte care conține trei povestiri a căror acțiune se petrece înainte de Urzeala Tronurilor. Cu siguranță că fanii seriei au fost extrem de încântați de această apariție, iar ceilalți, printre care m-am numărat și eu, au fost curioși să vadă ce se regăsește printre paginile acestei lecturi.



Stilul lui George R.R. Martin mi s-a părut unul fain, destul de simplist față de ceea ce îmi imaginam eu, făcând astfel lectura una lejeră și plăcută. Cartea este împărțită în trei povestiri: Cavalerul rătăcitor, Sabia jurată și Cavalerul misterios.

Cu toate că la început am părut destul de intrată în povestea expusă de Martin, pe parcurs nu am mai fost la fel de atrasă. Problema nu cred că a fost legată de personaje sau de subiectul în sine, ci mai degrabă de neconcordanța dintre stilul cărții și gusturile mele.

Este o carte fantasy, dar nu am reușit să mă apropii de ea prea mult, lucru care m-a dezamăgit un pic, pentru că aveam senzația că aveam să fiu impresionată. Am văzut multe note bune pentru această carte, dar mai mult de 3 steluțe nu am reușit să îi ofer. Nu am nimic de comentat despre stilul autorului, sau despre personajele create și întâmplările prin care trec. Nu am simțit însă o legătură sufletească cu această lectură, și nici nu am fost impresionată în mod special de ceva anume, aspect care ar fi ridicat nota cărții cu cel puțin o steluță. :-)

Personajele principale, cavalerul Dunk și ajutorul său Egg, m-au plictisit de multe ori, însă au fost și momente când le-am apreciat în aventurile prin care trec. Sunt curioasă dacă mi-ar fi plăcut mai mult aceste povestiri în cazul în care aș fi citit deja seria GoT despre care se vorbește atât de mult. Cred că autorul poate mai mult decât ceea ce am descoperit în Cavalerul celor Șapte Regate așa că probabil voi încerca să văd cum este primul volum din seria Urzeala Tronurilor.




Citate:
"O stea căzătoare aduce noroc celui ce o vede, s-a gândit Dunk. Dar toți ceilalți sunt de acum în pavilioanele lor, privind un strat de mătase, și nu cerul. Așa că norocul e doar al meu." (p.26)

"Pe când vâsliseră în josul Sângelui Verde, fetele orfane frecau în joacă țeasta rasă a lui Egg, să le aducă noroc, și el roșea, mai ceva ca o rodie.
- Fetele sunt atât de proaste, spunea Egg. Dacă se mai atinge vreuna de mine, ajunge în râu.
La care Dunk trebuia să-i răspunda:
- Te-ating eu atunci. O să-ți trag o scatoalcă peste ureche de-o s-auzi clopote o lună întreagă. Asta nu făcea decât să-l întărâte și mai mult.
- Mai bine clopote decât fete proaste, insista el, dar n-a aruncat niciodată în râu." (p.149-150)

"- N-oi fi fost eu la Ashford, dar turnirurile sunt pâinea mea. Le urmăresc de departe, așa cum un maestru urmărește stelele. Știu cum un anume cavaler rătăcitor a provocat un duel judiciar de șapte, care a condus la moartea lui Baelor Sfarmă-Lance de mâna fratelui său, Maekar. Ser Uthor se așeză și-și întinse picioarele: Prințul Baelor era foarte iubit. Prințul Strălucitor avea și el prieteni, care nu vor fi uitat cauza exilului său. Gândește-te la oferta mea, ser. Poate că melcul lasă o dâră murdară în urma lui, dar puțină murdărie nu face niciun rău...în timp ce, dacă dansezi cu dragonii, s-ar putea să te arzi." (p.320)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics