Back to Top

Recenzie: Darul lui Jonas de Lois Lowry

coperta carte darul lui jonas de lois lowry luminite craciun

Colecția: Young Art
Seria: The Giver Quartet
Titlul original: The Giver
Gen: Clasice, Pentru copii, SF, Aventură
Format: Harback
Număr de pagini: 208
Traducere: Radu Paraschivescu
Format: 140 x 205 mm
Apărută în Ianuarie 2014 la editura Arthur
Facebook YoungArt  //  Editura Arthur
Goodreads
Cumpără Darul lui Jonas

Sinopsis:
Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.

Rating: 5+/5

"E foarte riscant.
Dar ori de câte ori un copil deschide o carte, el împinge în lături poarta care-l desparte de Altundeva. Iar asta îi dă de ales. Îi dă libertate.
Sunt lucruri magnifice și minunat de nesigure." (p.205)

Astăzi am terminat de citit prima carte începută în 2016. Mă bucur foarte mult că am ales ca Darul de Lois Lowry să fie prima carte pe care o citesc în acest an, deoarece mi-a plăcut extrem de mult. Am sesizat că aceasta este prima din seria The Giver, însă nu cred că este musai să citești și următoarele cărți pentru a înțelege mesajul autoarei.

Cartea, publicată inițial în 1993, are o idee originală, cu toate că unii ar putea-o compara cu ușurință cu distopiile care au tot apărut în ultima perioadă. Diferența majoră dintre distopiile clasice și aceasta este mesajul din spate, un mesaj de care am fost profund mișcată.

Acțiunea îl urmărește pe un băiat pe nume Jonas, care locuiește într-o societate destul de ciudată pentru noi. Un loc unde totul pare perfect, nu există suferință, abateri de la reguli, toată lumea este civilizată, amabilă, cu un loc de muncă pregătit pentru viitor. Toți sunt ca niște marionete care sunt dirijate generație după generație în baza acelorași reguli.

coperta carte darul lui jonas de lois lowry luminite craciun

Cu siguranță că de multe ori ne dorim să nu mai simțim durerea, suferința, foametea, și multe alte lucruri neplăcute ale vieții. Însă, după ce citiți această carte, vă veți schimba părerea cu siguranță. Lumea creată de Lois Lowry este o lume perfectă din anumite puncte de vedere, dar este în același timp o lume monocromă, în care sentimentele practic nu există, fiecare personaj avându-și acțiunile și cuvintele aproape programate în memorie.

În momentul în care Jonas își descoperă viitoarea slujbă, toată cartea are să se schimbe. Am aflat răspunsuri la întrebări care mi se formaseră în minte, și am fost de multe ori terifiată de adevăruri dureroase, care l-au afectat emoțional și pe protagonist.

interior carte darul lui jonas de lois lowry luminite craciun

Nu vă puteți imagina ce frumusețe se ascunde în spatele acestei cărți. Cuvintele lui Lois Lowry par ca o poezie care curge firesc asemenea râului pe care aceasta îl menționează la finalul cărții. Râul în care au venit mici firicele de apă ce i-au creat lumea pe care mi-a expus-o. O lume în care "numai noi și doar acum" pare să conteze, însă în care Altundeva capătă un înțeles special, fiind locul unde pare că viața este ceea ce ar trebui să fie.

Am încercat să nu vă dau prea multe detalii despre această lectură, dar cred că am reușit să vă transmit câteva lucrușoare care mi-au atras atenția. Cartea este absolut superbă, și v-o recomand cu mare drag. Stilul autoarei vă va cuceri, și vă va transporta cu gândul Altundeva. :-)

cotor carte darul lui jonas de lois lowry luminite craciuninterior carte darul lui jonas de lois lowry luminite craciun

Citate:
"- Poate c-a avut aceeași Născătoare ca tine.
Jonas ridică din umeri și-i urmă înăuntru. Însă fusese uimit de ochii noucopilului. Existau puține oglinzi în comunitate; nu erau interzise, dar lumea nu prea avea nevoie de ele, iar Jonas pur și simplu nu catadicsise să se privească în oglindă, în situațiile când ajungea într-un loc unde se găsea așa ceva. Acum, văzându-l pe noucopil și observându-i căutătura, își aduse aminte că ochii deschiși la culoare nu numai că erau rari, dar le confereau posesorului o expresie anume - dar ce? Profunzime, hotărî el; ca și cum te-ai uita în apa limpede a unui râu, până pe fund, unde stăteau la pândă lucruri încă nedescoperite. Nu se simți în largul lui când își dădu seama că și el avea aceeași expresie." (p.30)

"Pedalând repede pe cărare, Jonas simți o mândrie ciudată la gândul că li se alăturase celor care luau pastile. Cu toate acestea, preț de o clipă își reaminti visul. Îi provocase plăcere. Deși nutrea sentimente confuze, își spuse că-i plăcuseră acele sentimente pe care mama lui le numise Tulburări. Și-și aduse aminte că, după ce se trezise din somn, dorise să le simtă din nou.
Pe urmă, la fel cum propria locuință i se pierduse din vedere și rămăsese în urmă după ce cotise pe bicicletă, visul îi dispăru din gânduri. Timp de câteva clipe, simțindu-se vinovat, Jonas încercă să și-l readucă în minte. Dar sentimentele dispăruseră. Tulburările încetaseră să existe." (p.48)

"Se uită mai departe și-o aclamă pe Lily, care urcă mândră pe scenă, deveni Optară și primi haina de identificare pe care avea s-o poarte tot anul - de data asta o haină cu nasturi mai mici și, pentru prima dată, cu buzunare, ceea ce însemna că era suficient de matură ca să aibă grijă de propriile lucrușoare. Rămase pe loc și ascultă cu un aer solemn îndrumările ferme cu privire la răspunderile pe care le aveau Optarii și la efectuarea în premieră a orelor de voluntariat. Însă Jonas își dădu seama că, deși părea atentă, Lily se uita cu jind la șirul de biciclete lucioase care aveau să fie dăruite Nouarilor în dimineața următoare.
«La anu', Lily-billy», îi zise el în gând." (p.54)

"Dacă li se indicase tuturor: Poți să minți?
Gândurile i se învârtejiră în minte. Acum, din moment ce avea voie să pună întrebări extrem de grosolane - și dar fiind că i se promisesera răspunsuri - , putea, teoretic (deși i se părea aproape de neimaginat), să întrebe pe cineva, pe un adult, poate chiar pe tatăl lui: «Tu minți?»
Însă n-avea cum să-și dea seama dacă răspunsul pe care urma să-l primească era adevărat." (p.79)

Le mulțumesc mult celor de la Editura Arthur pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Nu uitați să le vizitați și pagina de facebook: Youngart facebookEditura Arthur facebook!!

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics