Back to Top

Fragment în Avanpremieră: Regina roşie de Victoria Aveyard


Regina Roșie de Victoria Aveyard
Titlul original: Red Queen
Gen: Young Adult Fantasy
Format: Paperback
Colecția: Young Adult
Traducător: Shauki Al-Gareeb
Număr de pagini: 472
Format: 130 x 200 mm
Apare pe 5 februarie 2016 la editura Nemira

Sinopsis:
"O lume volatila si o eroina fara egal." - Booklist

"Un thriller plin de imaginație, în care iubirea și revoluția se ciocnesc, iar puterea și justiția sunt într-o luptă pe viață și moarte. N-o veți putea lăsa din mână." - USA Today



Una dintre cele mai așteptate cărți de cititorii din România este Regina Roșie de Victoria Aveyard. Așteptarea ia sfârșit, întrucât în câteva zile aceasta va fi publicată la Editura Nemira și va da startul unei serii de excepție! Acest prim volum al seriei Regina Roșie a fost un câștigător Goodreads Choice 2015 la secțiunea Autor Debutant. Abia aștept să pot citi această carte!!

Vă invit să citiți fragmentul următor care vă va cuceri. :-)

Regina Roșie de Victoria Aveyard
FRAGMENT AVANPREMIERĂ

„Cei doi se îndreaptă în laturi opuse ale arenei şi adoptă poziţia de luptă. Pistoalele nu sunt permise în luptele din arenă, aşa încât Cantos scoate o sabie scurtă şi lată. Mă îndoiesc c-o să aibă nevoie de ea. Samson nu scoate nicio armă, iar degetele de-abia i se mişcă pe lângă trup.
În arenă răsună un zumzet electric. Urăsc partea asta. Sunetul vibrează în dinţii mei, în oasele mele şi continuă să pulseze până ce cred c-o să spargă ceva. Se sfârşeşte abrupt, cu un dangăt. Începe. Expir.
Şi arată imediat ca un masacru. Cantos porneşte în viteză, ca un taur, lăsând în urma sa un nor de praf. Samson încearcă să se ferească de Cantos, folosindu-şi umărul pentru a aluneca în spatele argintiului, însă oţelitul e mai iute. Îl apucă pe Samson de picior şi îl aruncă de-a lungul arenei, de parcă ar fi plămădit din pene. Uralele care urmează înăbuşă geamătul de durere al lui Samson la impactul cu peretele de ciment, însă agonia i se citeşte limpede pe chip. Înainte să poată face vreo mişcare, Cantos apare lângă el, apucându-l şi azvârlindu-l în sus. Un morman de oase rupte loveşte nisipul, dar, cumva, se ridică din nou în picioare.
– E un sac de box? râde Kilorn. Pune-l la punct, Cantos!
Lui Kilorn nu‑i pasă de chiflele gratuite sau de cele câteva minute în plus de electricitate. Nu de asta ovaţionează. El chiar vrea să vadă sânge, sânge de argintiu, sângeargintiu pătând arena. Nu contează că acel sânge reprezintă tot ceea ce noi nu suntem, tot ceea ce noi nu putem fi, tot ceea ce noi ne dorim. El pur şi simplu vrea să îl vadă şi să se păcălească singur, crezând că ei sunt cu adevărat oameni, că şi ei pot fi răniţi şi învinşi. Însă eu ştiu prea bine cum stau lucrurile. Sângele lor e o ameninţare, un avertisment, o promisiune. Nu suntem şi nu vom fi niciodată la fel.
Kilorn nu pare dezamăgit. Până şi cei din tribune pot vedea lichidul metalic iridiscent care picură din gura lui Samson şi care reflectă soarele verii precum o oglindă apoasă, pictând un râu pe gâtul şi pe armura lui.
Aceasta este adevărata diviziune dintre argintii şi roşii: culoarea sângelui nostru. Această simplă diferenţă îi face cumva să fie mai puternici, mai inteligenţi, mai buni decât noi.
Samson scuipă, trimiţând un şuvoi de sângeargintiu peste nisipul din arenă. La trei metri distanţă de el, Cantos strange sabia mai tare, pregătit să‑l scoată din uz pe Samson şi să pună capăt acestui meci.
– Bietul neghiob, murmur eu.
Kilorn are dreptate. Nu e decât un sac de box.
Cantos ţâşneşte prin nisip, cu sabia ridicată şi cu ochii scăpărâd de furie. Apoi înlemneşte cu piciorul în aer, iar armura lui zdrăngăne din pricina opririi bruşte. Din mijlocul arenei, războinicul care sângerează stă cu degetul arătător îndreptat spre Cantos şi are o privire care ar putea îngheţa apele.
Samson mişcă degetul şi Cantos porneşte, sincronizat la perfecţie cu mişcările lui Samson. Rămâne cu gura căscată, de parcă e retardat sau idiot. De parcă a rămas fără creier.
Nu pot să‑mi cred ochilor.
O tăcere mormântală se aşterne peste arenă în timp ce noi privim uluiţi, neînţelegând scena care se desfăşoară sub noi. Până şi Kilorn a rămas fără grai.
– Un şoptitor, îmi scapă mie cu voce tare.
N‑am mai văzut niciodată unul în arenă – mă îndoiesc că a văzut cineva vreunul. Şoptitorii sunt rari, periculoşi şi puternici, chiar şi printre argintii, chiar şi în capitală. Zvonurile despre ei variază, însă toate duc spre aceeaşi concluzie simplă şi înfiorătoare: îţi pot pătrunde în minte, îţi pot citi gândurile şi te pot manipula. Şi exact asta face Samson acum, după ce şi‑a croit drum prin armura şi muşchii lui Cantos, ajungând chiar la creierul său, unde nu există apărători.
Cantos îşi ridică sabia cu mâini tremurânde. Încearcă să se opună puterii lui Samson. Dar, oricâtă forţă ar avea, nu are nicio şansă să se lupte cu duşmanul din mintea lui.
O altă răsucire a mâinii lui Samson şi sângeleargintiu se împrăştie peste nisip în timp ce Cantos îşi înfige sabia direct prin armură, pătrunzând în carnea propriului său abdomen. Chiar şi de‑aici, de sus, pot auzi pleoscăitul îngreţoşător al metalului care taie carnea.
În timp ce sângele curge şuvoi din Cantos, din arenă încep să răsune icnete. Nimeni n‑a mai văzut vreodată atât de mult sânge aici.”


 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics