Back to Top

Recenzie: Aproape îngeri de Sergiu Someșan



Gen: Ficțiune, Fantasy
Format: Paperback
Număr de pagini: 136
Data apariției: 2005   ||   Editura Vremea   ||   Sergiu Someșan   ||   Goodreads

Sinopsis:
"Am ajuns pe un coridor întunecos, luminat într-un capăt de o lampă de veghe care trimetea spre noi o lumină slabă. Cum mergea înaintea mea, mi s-a părut că în întunericul pâlpâitor al coridorului toată ființa ei e înconjurată de o aură palidă de lumina diafană, iar din umeri i se desprindea o pereche grațioasă de aripi. Am clipit de câteva ori și aripile au dispărut; am început să zâmbesc în sinea mea: dacă o vedeam pe Eloise cu aripi, era clar că începeam să mă îndrăgostesc de ea. Dacă nu cumva eram gata îndrăgostit."

Rating: 3.5/5

După cum am fost obișnuită de multe ori de autorul Sergiu Someșan, și de această dată am lecturat o carte care a inclus mai multe povestiri. Acestea nu sunt legate una de alta, și fiecare are ceva aparte, atrăgându-te prin stilul inconfundabil al autorului.

Prima povestire, intitulată Aproape îngeri (la fel ca și titlul cărții), cred că a fost povestirea mea preferată. Mi s-a părut interesantă, cu o idee la care nu m-aș fi gândit niciodată. Fantasticul a predominat, îngerii fiind creaturile pe care le-am întâlnit în cadrul acestei povestiri. Mi-a creat o senzație de visare și plutire asemenea îngerilor pe care autorul i-a prezentat.



Cea de a doua povestire, Fata de pe malul mării, a avut o altă idee trăznită aș putea spune, autorul surprinzându-mă mereu cu noutatea scrierii sale. Această povestire mi s-a părut oarecum amuzantă, protagonistul pe nume Paul fiind pus într-o situație destul de incomodă.

Acesta încearcă să scape de o tipă pe nume Ella, însă ea nu îi dă pace deloc. El o numește "piticanie" și spune că nu ar putea iubi o asemenea femeie (face orice numai să poată scăpa de ea). Paul însă are parte de un ghinion extraordinar, întrucât la final Ella revine cu o altă înfățișare. Nu mai este o piticanie, ci se află chiar la polul opus. Pe cât de mult m-a amuzat această povestire, pe atât de mult am simțit că are o notă oarecum... filosofică? Paul se lasă cuprins de destinul său, și nu se mai împotrivește.

Următoarele două povestiri, Poiana îngerilor și Cel din urmă unicorn, au fost cele mai ample din punctul de vedere al dimensiunii, dar și al subiectelor. Mi s-au părut interesante, însă am rămas tot cu gândul la primele două lecturate.

Dacă v-ar plăcea să citiți o carte alcătuită din 7 povestiri neobișnuite, nemaiîntâlnite, cu elemente fantastice, aceasta ar putea fi o alegere bună pentru voi. Sergiu Someșan are un stil de scriere foarte plăcut, și de fiecare dată vă va surprinde cu ceva nou, așa că nu vă veți plictisi. :D



Citate:
"Din câte îmi aminteam eu, parcă producea cu totul alte afecțiuni, și tocmai mă pregăteam să repet întrebarea, când omul a făcut trei pași iute ca fulgerul spre ușa biroului gării, a trântit-o după el și am auzit clar cheia cum s-a răsucit de două ori în broască. M-am întors spre cei trei munteni, dar aceștia se îndepărtau deja cu pași mari și cumpăniți și, văzându-le spatele lat, nu prea mi-a venit să le întrerup plimbarea. M-am apropiat de ușa închisă atât de brusc în nasul meu. Se auzea de dincolo de ea o voce înspăimântată:
- Nu mint, zău așa! Am auzit o voce care m-a întrebat de ferma Ronsson... Și despre ce fel de animale cresc acolo..." (p.8-9)

"- Acum ai văzut? s-a întors spre mine Eloise și mi-a zâmbit larg.
- Am văzut, dar zău că nu înțeleg, i-am răspuns, și chiar atunci unul dintre copii s-a răsucit prin somn și i-am văzut aripioarele. Albe și parcă diafane, dar perfect reale.
M-am aplecat peste alte paturi si am văzut că toți aveau aripi. M-am întors spre Eloise cuprins de un început de înțelegere." (p.17)

"Am strâns tare din ochi și am scuturat din cap, apoi i-am deschis iar, sperând ca visul să se destrame. Dar nu: cerul albstru, munții din zare și valea înverzită erau acolo, așteptându-mă, și pentru prima dată în viață m-am simțit cuprins de o neliniște nedefinită, ca și cum o primejdie vie, palpabilă ar fi plutit deasupra noastră în văzduhul transparent, care ne îmbăta cu mirosurile crude ale primăverii." (p.65)

Îi mulțumesc autorului Sergiu Somașan pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics