Back to Top

Recenzie: Bufnița care se temea de întuneric de Jill Tomlinson



Colecția: Nemi
Titlul original: The Owl Who Was Afraid Of The Dark
Gen: Copii, Ficțiune, Animale, Familie, Cunoaștere, Carte ilustrată
Format: Paperback
Traducător: Viorel Staicu
Număr de pagini: 104
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 1 Iunie 2016 | Editura Nemira | Fb Nemira | Fb Nemira Young AdultGoodreads

Sinopsis:
O carte emotionanta si educativa, cu numeroase intamplari hazlii din lumea animalelor.

Buf, un pui de bufnita de hambar, e asemenea oricarui alt pui de bufnita, mai putin intr-o privinta: ii este tare frica de intuneric. „Intunericul e urat”, spune el, si refuza sa mearga la vanatoare cu parintii sai. Dupa ce l-a ascultat rabdatoare, mama-bufnita il sfatuieste sa iasa din cuib si sa afle mai intai ce inseamna intunericul si daca este cu adevarat urat.

Buf se pravaleste din copac (deocamdata mai are de lucrat la partea cu zborul si aterizarile) si incepe sa intrebe pe toata lumea „Cum este intunericul?”. Se intalneste cu un baiat ce astepta nerabdator caderea intunericului ca sa inceapa un foc de artificii, o doamna in varsta, un cercetas plecat in tabara, o fetita care-i povesteste despre Mos Craciun si cum vine el noaptea sa aduca cadouri, un barbat cu un telescop ce-i arata cat de frumos e cerul noptii si o pisica (neagra, evident!) care-l ia ca tovaras in plimbarile sale nocturne.

Buf descopera astfel ca intunericul poate fi in multe alte feluri si ca trebuie mai intai sa cunosti un lucru si abia apoi sa hotarasti daca e urat sau nu.

Pline de umor si invataminte cartile cu animale ale lui Jill Tomlinson sunt apreciate in lumea intreaga de decenii intregi, de copii care vor sa se cuibareasca intr-o poveste buna.

Rating: 4/5

Sunt momente când orice cititor înrăit se găsește într-un book slump de toată minunăția, sau pur și simplu este prea obosit și leneș pentru a se apuca de o carte mai mare, mai complexă. În aceste clipe cred că cel mai bine este să vă apucați de o carte care v-ar putea relaxa, și pe care o puteți citi lejer, fără a vă obosi mintea.

Un bun exemplu îl reprezintă Bufnița care se temea de întuneric de Jill Tomlinson, o cărticică minunată care a reușit să îmi detensioneze mintea. Chiar dacă povestea este una pentru copii și tineri, ea poate fi citită de oricine, ideea lecturii și ilustrațiile ținându-te curios până la final.



Protagonistul nostru este un pui de bufniță de hambar pe nume Buf. Toți știm că bufnițele sunt niște păsări de noapte, însă Buf are frică de întuneric și nu îl înțelege.

Încăpățânarea sa de a percepe frumusețea întunericului dispare pe parcurs, el fiind ajutat de o serie de personaje auxiliare care, rând pe rând, îi prezintă diversele minunății care fac nopțile speciale: focurile de artificii, sclipirea stelelor, fulgerele nopții, putința de a te ascunde, de a medita, apariția lui Moș Crăciun, etc.



Nu mă așteptam să îmi placă așa mult această cărticică, și chiar mă bucur că am reușit să trăiesc clipe frumoase alături de micuțul Buf care evoluează văzând cu ochii, devenind o adevărată bufniță de hambar.

Ilustrațiile mi s-au părut extrem de frumoase, hazlii și potrivite pentru poveste. M-am amuzat de multe ori când am văzut ce rotofei este Buf în viziunea ilustratorului Paul Howard.

Vă recomand cartea cu mare drag pentru acele momente când doriți o lectură ușoară, destresantă, plină de învățături mărunte de care nu doar un copil ar trebui să ia aminte. :)


Citate:
"- Cred că e prietenul meu, cu un artificiu scânteietor. Ah! E un eu!
- Poftim?! făcu tata.
- E un artificiu rotitor. Când am aterizat, băiatul a crezut că sunt un artificiu rotitor. O, nu-i așa că e frumos? Și el a crezut că eu sunt un asemenea artificiu.
Domnul Hambar privea atent cercul scânteietor care prinsese viteză în timp ce se rotea.
- Trebuie că a fost o aterizare cu totul specială, zise el." (p.18-19)

"- Ce păcat! Toată lumea ar trebui să aibă Moș Crăciun, E nemaipomenit să te trezești dimineața și să pipăi ciorapii, încercând să ghicești ce e înăuntru.
- Ei, mai termină, spuse Buf. Acum aș vrea să vină și la mine.
- Închide ochii. Haide, îl încurajă fetița, închide-i și s-ar putea să ai o surpriză.
Buf închise ochii strâns și așteaptă. Fetița își scoase repede o cizmuliță, apoi își dădu un ciorap jos. Mai avea o pereche fiindcă cizmele îi erau prea mari.
- Deschide ochii, îi zise ea lui Buf, stând într-un picior, cu ciorapul în mână, în timp ce încerca să-și încalțe la loc cizma.
Buf deschise ochii, apoi îi închise la loc, pentru că nu-i venea să creadă.
- Nu-l vrei? întrebă fetița. Știu, e puțin cam vechi, dar nu cred că Moș Crăciun o să se supere.
- Oh, mulțumesc, spuse Buf apucând ciorapul cu ciocul, apoi prinzându-l într-o gheară. Mulțumesc foarte mult. Mă duc să-l atârn chiar acum. " (p.56-57)

"- Este... este... oh, nici nu am cuvinte, zise Buf. Dar ai dreptate, Orion. Sunt într-adevăr o pasăre de noapte, până la urmă. Făceam pe interesantul dormind toată noaptea. Nici n-am știu ce pierd.
- Iar asta e doar o noapte de un anumit fel. Dar sunt de multe feluri... și toate sunt frumoase. Sunt nopți calde și parfumate de vară; nopți reci și cu vânt în care norii aruncă umbre furioase pe pământ; nopți tunătoare, care-ți iau respirația și în care întunericul e brăzdat de fulgere albe; nopți proaspete de primăvară, în care nici măcar păsările de zi nu pot dormi; nopți albe și liniștite de iarnă, când zăpada acoperă tot pământul cu o pătură și îngheață casele și copacii." (p.97-98)

Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics