Back to Top

Recenzie: Pinguinul care voia să afle mai multe de Jill Tomlinson



Colecția: Nemi
Titlul original: The Penguin Who Wanted To Find Out
Gen: Copii, Ficțiune, Animale, Familie, Cunoaștere, Carte ilustrată
Format: Paperback
Traducător: Marilena Iovu
Număr de pagini: 87
Format: 130 x 200 mm
Data apariției: 23 Septembrie 2016
Editura Nemira | Fb Nemira | Fb Nemira Young AdultGoodreads

Sinopsis:
Otto este un pui de pinguin. Ii place sa se joace in zapada. Dar mai intai trebuie sa-i invete pe ceilalti pui tot ceea ce trebuie sa stie. La fel ca Buf, puiul de bufnita care invata sa nu se mai teama de intuneric si sa fie la fel ca ceilalti frati ai lui si ca Pongo, puiul de gorila care voia sa ajunga curajos ca tatal sau.

Bufnita care se temea de intuneric, Gorila care voia sa se faca mare, Pinguinul care voia sa afle mai multe. Ele se adreseaza copiilor de peste 7 ani pe si ii ajuta pe parinti si invatatori sa le transmita celor mici intr-un mod amuzant cat de important este sa invete lucruri noi, sa descopere lumea cu propriile instrumente de cunoastere, prin exemple si aventuri.

Rating: 4/5

Luna noiembrie este pe sfârșite, așa că iarna este din ce în ce mai aproape. Am zis să vă prezint o cărticică numai bună pentru perioada rece care urmează, întrucât ea va reuși să vă încălzească sufletele.

După ce am descoperit cărțile lui Jill Tomlinson (Bufnița care se temea de întuneric, Gorila care voia să se facă mare) am simțit lumea frumoasă a copilăriei într-un mod diferit. Pinguinul care voia să afle mai multe este una dintre acele cărți care ne prezintă personaje din lumea animalelor, punând accent pe lucruri pe care copiii le fac atunci când sunt în creștere.

Protagonistul nostru este un pui de pinguin imperial, pe nume Otto, care crește pe lăbuțele tatălui său, așa cum se obișnuiește la pinguini. Otto este tare curios, fapt pentru care pune diverse întrebări tatălui său adoptiv Claudius, întrebări la care nu primește mereu răspuns.



L-am urmărit pe pinguinul nostru mic și pufos cum trece prin schimbările pe care orice pinguin le are (scapă de puf, crește, se îngrașă, pune un strat gros de grăsime de el pentru a-i ține de cald, etc.). După ce crește un pic, Otto este nevoit să își creeze o nouă familie, și să îi învețe pe ceilalți pinguini cum este viața de pinguin.

Această poveste este numai bună pentru a le oferi celor mici un exemplu pentru ceea ce înseamnă să crești și să devii adult, să îți croiești o mentalitate și un drum în viață. Autoarea Jill Tomlinson reușește să realizeze niște cărți minunate, în care animale simpatice deschid noi orizonturi pentru copiii care trebuie să afle mai multe despre viață.



Citate:
"― Otto, Otto, ești bine?
Otto a început să se foiască și a zis încet:
― Mmm, mmm, mmm.
― Ce-ai pățit? a întrebat Claudius îngrijorat. Vorbește!
― MMM, MMM, MMM, a mormăit Otto cât a putut de tare.
Claudius era nedumerit. S-a aplecat cât a putut de mult, privindu-l pe Otto cu atenție.
― Te simți bine?
― MMM.
Claudius a început să râdă.
― Înțeleg. E numai vina mea. Acum poți deschide ciocul.
― În sfârșit! a oftat ușurat Otto. E foarte greu să vorbești cu ciocul închis." (p.15)

"― Of, Alex, ești așa prostuț, i-a zis Leo.
Durează la fel de mult să crești mare, indiferent dacă ieși din ou mai devreme sau mai târziu.
― Așa e, dar ți se pare că durează mai mult când ești ultimul pui, a zis Otto. Bietul Alex. Nu contează. Măcar știi mereu ce ți se va întâmpla. Noi doi habar nu avem. Dar cred că ne vom obișnui cu asta." (p.68)


Îi mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere.

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților