Back to Top

Recenzie: Puf, pinguinul rătăcit de Roxana Truța




Gen: Carte pentru copii, carte ilustrată, Crăciun, Animale
Format: Hardback
Număr de pagini: 32
Format: 21 x 27 cm
Ilustrator: Anita Molnár
Data apariției: 25 Octombrie 2016 || Editura Kreativ || Roxana Truța || Goodreads
Cartea în română || Cartea în maghiară

Sinopsis:
Tot ce vrea Puf, micul pinguin neastâmpărat de la zoo, este să se joace în zăpada proaspătă. Dar, dintr-o simplă distracţie, totul se transformă într-o aventură după ce trece de gardul grădinii zoologice şi se rătăceşte prin pădure, unde îl pândesc ochi ameninţători. După multe peripeţii, ajunge în oraş şi îl întâlneşte pe Cristi, un băiat grăsuţ şi cam timid de la un orfelinat în care face legea Mihăiţă cel ştirb, un copil răutăcios care strică toate jucăriile. Va reuşi Puf să se întoarcă la zoo? Oare Moş Crăciun împlineşte doar dorinţele copiilor sau şi pe cele ale animalelor? Această carte spune povestea unei prietenii dintre un pinguin şi un băieţel, amândoi la fel de singuri în preajma Crăciunului. Dialogurile şi întâmplările amuzante se potrivesc de minune atmosferei de iarnă, iar copiii vor râde citindu-le în timp ce înfulecă prăjituri şi sorb din cana de cacao fierbinte.

Rating: 4/5

Săptămâna trecută am primit un pachet foarte drăguț, în interiorul lui regăsindu-se o nouă apariție numai bună pentru perioada rece care deja s-a instalat mai prin toată țara.

Cărticica despre care vă vorbesc astăzi se numește Puf, pinguinul rătăcit și este scrisă de Roxana Truța, o autoare din România. Fiind prima ei carte, Roxana cu siguranță că a avut multe emoții, dar eu zic că rezultatul final este unul simpatic tare, menit să te învețe câteva lucrușoare, în timp ce îți încălzește inima prin amuzamentul personajelor și situațiilor.



Eu m-am bucurat extrem de mult atunci când am văzut coperta colorată și hazlie, a cărei ilustrație a fost realizată de Anita Molnár. Nu doar coperta, ci și interiorul cărții este presărat cu desenele faine ale Anitei, iar în tandem aleargă cuvintele magice ale Roxanei Truță.

Dedicația și autograful de pe pagina a doua m-au făcut să zâmbesc și mai mult (mulțumesc mult, Roxana), așa că nu am mai stat mult pe gânduri, și am pornit la lectură.



Protagonistul nostru este un pui de pinguin pe nume Puf (cât de adorabil sună). Acesta trăiește alături de familia sa la o grădină zoologică și, în momentul în care se instalează primii fulgi de nea, entuziasmul lui Puf crește, el fiind un iubitor al zăpezii (ca toți pinguinii, de altfel).

Văzând pinguinii, îngrijitorul de la zoo se gândește că nu ar strica să îi lase liberi pentru a se bucura de zăpadă, așa că le dă drumul acestora în interiorul grădinii zoo. Acesta este momentul când toate năzbâtiile pornesc, Puf dorindu-și să se urce prin copaci și să sară în zăpadă.

Aventura pinguinului ia start, el trezindu-se un hoinar prin oraș, fugind de mașini și dorindu-și să mănânce pește proaspăt, ca mai apoi să ajungă la un orfelinat unde îl cunoaște pe Cristi, viitorul lui prieten.



Am citit cu amuzament fiecare pagină, stilul autoarei fiind extrem de plăcut. Animăluțele și persoanele care mi-au fost prezentate mi s-au părut atât de simpatice, și mi-aș fi dorit ca lectura să nu se termine.

Mi-a plăcut faptul că această cărticică se simte că este destinată copiiilor, replicile și acțiunile personajelor (mai ales ale lui Puf) fiind specifice celor mici și imaginației lor.



Prietenia care se leagă între Puf și Cristi, pe cât de imposibilă pare în realitate, pe atât de frumoasă și plină de farmec devine. Autoarea le transmite cititorilor diverse mesaje importante, câteva dintre ele fiind:

  • prietenia poate avea loc între cele mai neașteptate persoane, și în cele mai neașteptate momente
  • cei care sunt răutăcioși cu cei din jur, își vor primi în cele din urmă pedeapsa
  • adulții nu ar trebui să uite de Moș Crăciun; s-ar putea ca el să le îndeplinească niște dorințe frumoase de tot!

Eu m-am bucurat mult cât timp am citit Puf, pinguinul rătăcit, și cred că este o carte care merită să fie citită de oricine în preajma sărbătorilor de iarnă, căci povestea și ilustrațiile își vor face repede culcușul în sufletele voastre. :-)

P.S.: Bufnița și familia sa mi s-au părut tare drăguțe (I love owls)!!!



Photo credits © Snap Studio ^_^

Citate:
"Dar între crengi, cui îi păsa? Socotind că ajunse suficient de sus ca să plonjeze în zăpadă și să-și impresioneze frații, Puf se opri. Dădu repejor din picioare, se poticni puțin, dar reuși să se ridice pe pe creangă. Sprijinindu-se de trunchi și mijind ochii în viscol, micul pinguin aruncă o privire în jos, dar nu zări mai nimic. Se întunecase de-a binelea și tot ce strălucea era neaua proaspăt depusă sub un stâlp de iluminat. Fără să bănuiască nimic despre întoarcerea îngrijitorului, Puf își luă avânt și începu să alerge către capătul ramurii. Dar ce ghinion! După vreo doi-trei pași, când zăpada se scutura deja sub greutatea lui, pinguinul văzu ce crenguță subțire fusese-n stare să aleagă pe post de trambulină... Prea târziu. Încă un pas și ramura îl aruncă înainte să apuce să sară. Învârtindu-se prin aer, Puf simți că-l ia amețeala. După aterizare, scoase buimac capul din zăpadă și strigă, mândru nevoie mare:
— Ura! Cum, nu mă aplaudă nimeni?...
Zâmbetul i se șterse repede de pe față.
― Hei, unde sunteți cu toții?" (p.4-5)

"— Ce pasăre murdară si obraznică! se miră vânzătorul de la tarabă, puând mâna pe o mătură. Pleacă de la peștii mei!
Ocupat cum era cu spargerea blocului de gheață, Puf nici nu-l observase. Deodată, se pomeni alergat cu o mătură. Ocolind taraba, observă într-un colț o găleată plină de pești dezghețați. „Ce prost sunt!”, se gândi pinguinul, gâfâind. Zări apoi și o cutie colorată și frumos ambalată. Pentru că la pești nu mai putea ajunge, luă cutia fără să mai stea pe gânduri.
— Prăjiturile mele de Crăciun! se alarmă vânzătorul. Treci înapoi, hoțule!
Dar Puf îi scoase limba și, cu mersul său caraghios, reuși să fugă din piață.[...]" (p.9)

"— Știi cum dorm pinguinii? întrebă Puf apropiindu-se de băiat. Se strâng foarte aproape și stau nemișcați unul lângă celălalt, să-și țină de cald. Vrei să încercăm? Cristi zâmbi și, la fel ca pinguinul ajuns la vizuina aricilor, scormoni în zăpadă după câteva frunze uscate, din care făcu un culcuș. Apoi, îmbrățișându-se, cei doi prieteni adormiră sub clar de lună." (p.19)

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților