Back to Top

Recenzie: Nancy Parker. Jurnalul unei detective de Julia Lee

carte nancy parker jurnalul unei detective julia lee corint

Titlul original: Nancy Parker's Diary of Detection
Gen: Pentru copii, Ficțiune, Ilustrată, Umor
Format: Copertată
Număr de pagini: 304
Format: 130 x 200  mm
Data apariției: 25 Ianuarie 2017  || Editura Corint || Goodreads

Sinopsis:
Detectivă, asta mi-ar plăcea cel mai mult să devin și nu văd niciun motiv pentru care n-aș putea fi. În afara faptului că, poate, sunt prea tânără pentru asta. Și că nu îmi place sângele.
Nancy Parker tocmai a împlinit paisprezece ani și a primit prima ei slujbă – servitoare în casa emancipatei doamne Bryce. Nu este tocmai ce și-a dorit, când Nancy ar prefera să dezlege cazuri de crimă, dar când doamna Bryce începe să dea petreceri extravagante, lucruri suspecte ies la iveală. Va reuși Nancy să afle toate secretele din trecutul tenebros al stăpânei sale, dar și să fie o servitoare-model, pentru a nu-și pierde slujba?

Rating: 3/5

carte nancy parker jurnalul unei detective julia lee corint

Când vrei să devii actriță, detectiv sau să lucrezi într-un magazin

Nancy Parker este o fată în vârstă de paisprezece ani care ajunge să aibă prima ei slujbă. Cu toate că ar visa să devină detectivă (dar este prea mică și îi este frică de sânge), ea ajunge să lucreze pe post de servitoare în casa doamnei Bryce.

Am urmărit experiența fetiței cu prima ei slujbă și se pare că talentul ei de detectivă a fost pus la încercare în timp ce se afla în casa doamnei Bryce. Evenimente stranii au pus-o pe Nancy pe gânduri așa că s-a apucat de investigat.

Când am auzit prima dată de numele Nancy Parker, m-am dus instant cu gândul la una dintre seriile mele preferate cu tematică detectivă: Nancy Drew. Nu voi compara cele două serii, însă pot spune că nu am fost la fel de încântată de Nancy Parker.

Este o carte care chiar e dedicată copiilor, însă nu am reușit să fiu apropiată de niciunul dintre personaje. Paginile din jurnalul lui Nancy mi s-au părut destul de plictisitoare la un moment dar iar modul în care autoarea Julia Lee folosește simbolul ampersand "&" în exprimările fetei (dar și al altor personaje!!) nu mi-a plăcut. Repetitivitatea m-a dus cu gândul la copilărie, când tinzi să folosești multe prescurtări și simboluri, dar la 14 ani cred că se poate mai mult de atât.

Pentru copii ar putea fi o carte amuzantă și interesantă pe alocuri, însă nu este una dintre cărțile care mi-ar veni imediat în minte când aș face o recomandare. Este o lectură bunicică pentru un început al genului detectiv, dar voi fi sinceră: mult mai bine aș recomanda Zece negri mititei de Agatha Christie. Eram în clasele primare când am citit-o și m-a fascinat! :)

carte nancy parker jurnalul unei detective julia lee corint

📷 poze realizate împreună cu Snap Studio

Citate:
"Quentin își petrecuse întreaga zi în casă, învățând. Lecțiile lui se desfășurau în biroul domnului Cheeseman, de la fereastra căruia se vedea foarte bine poarta vicariatului, precum și aleea lată, acoperită cu pietriș, care se întindea până la intrarea principală. Gardul viu, de dafin japonez, tăinuia privirii tot restul peisajului, după cum ferea vicariatul însuși de privirile curioase ale trecătorilor. De asemenea, făcea ca biroul vicariatului să rămână mereu nefiresc de întunecat. Draperiile lungi până în podea făceau încăperea să fie și mai întunecată de atât. Masa de lucru a domnului Cheeseman era amplasată în cel mai întunecos cotlon al încăperii. Quentin își dădu repede seama că, în vreme ce vicarul putea să vadă afară foarte bine, era greu ca vreun curios să se uite pe fereastră și să îl vadă." (p.46)

"De obicei, Ella nu era tristă. Nu ducea dorul unei mame pe care nu o cunoscuse niciodată. Se simțea însă mândră de vitraliul acela frumos și de faptul că tatăl ei îl pusese acolo, găsind un artist capabil să îl umple de viață și de lumină. Dar în noaptea aceasta, dat fiind că doamna Prebble - singura femeie din viața ei care ar fi putut-o asocia cu o mamă - era plecată departe și că tatăl ei stătea adâncit în studiu, Ella se simțea abătută. Nu avea pe nimeni care să îi poate asculta doleanțele." (p.240)

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics