Back to Top

Recenzie: Călătorie cu Zori de Zi (Cronicile din Narnia #5) - C.S. Lewis

recenzie carte cronicile din narnia calatorie cu zori de zi editura arthur

Titlul original: The Voyage of the Dawn Treader
Colecția: Arthur GOLD
Gen: Ficțiune, Aventură, Fantasy, Pentru Copii, Clasice, Carte ilustrată
Format: Copertată cu supracopertă
Număr de pagini: 232
Traducător: Irina Oprea și Radu Paraschivescu
Ilustrator: Pauline Baynes
Format: 140 x 205  mm
Data apariției: Martie 2017 || Editura Arthur || Goodreads

Sinopsis:
Lucy și Edmund, împreună cu nesuferitul lor văr Eustace, sunt absorbiți ca prin minune într-un tablou cu o corabie pe mare. E vorba despre Zori de zi, la bordul ei găsindu-se Caspian, Regele Narniei. Alături de însoțitorii săi, printre care și nelipsitul Reepicheep, viteazul șoarece războinic, Caspian îi caută pe cei șapte lorzi rătăciți ai Narniei iar călătoria îi duce către Capătul Lumii. Până acolo sunt legați și scoși la vânzare de negustori de sclavi, se întâlnesc înfricoșător de aproape cu un balaur și vizitează mai multe insule fermecate – inclusiv locul unde se împlinesc visele.

Călătorie cu Zori de zi este al cincilea volum din Cronicile din Narnia, o serie care atrage cititorii pe un tărâm magic, locuit de personaje de neuitat.

Rating: 5+/5

recenzie carte cronicile din narnia calatorie cu zori de zi editura arthur

Călătoria pe mare cu Zori de Zi


Una dintre cărțile mele preferate din seria Cronicile din Narnia (dar și un film care mi-a plăcut mult) este Călătorie cu Zori de Zi, care ne aduce înapoi în Narnia, tărâmul fermecat unde animalele pot vorbi. De această dată am călătorit spre Narnia alături de frații Edmund și Lucy, dar și de un personaj extra: verișorul lor Eustace.

Într-un mod magic, chiar în momentul când cei trei copii au o altercație, Narnia îi cheamă înapoi pe regii Edmund și Lucy, trăgându-l după ei și pe enervantul verișor Eustace.

Copiii se trezesc întotând pe o mare necunoscută iar salvarea lor o reprezintă corabia Zori de Zi, condusă chiar de Prințul Caspian. Lucy și Edmund află că nu Caspian i-a chemat în Narnia, dar se pare că există un rost pentru revenirea lor în locul magic: căutarea celor șapte lorzi pierduți ai Narniei. Călătoria este una destul de lungă (mai ales pentru neinițiatul Eustace), plină de pericole, probe grele, dar și personaje fantastice.

recenzie carte cronicile din narnia calatorie cu zori de zi editura arthur

Verișorul Eustace (sau cum să ai o rudă enervantă)


Verișorul Eustace este unul dintre personajele pe care nu le vei uita prea repede. Fiind mereu nemulțumit și arțăgos, îi va face pe cei din jur să nu îl placă prea mult și chiar să îl ia în derâdere. Venirea lui în lumea Narniei îl va face să fie confuz și speriat, însă a fost de apreciat faptul că se adaptează încetul cu încetul la noutate.

Jurnalul în care Eustace îi bârfește pe toți în timp ce își scrie neliniștile mi s-a părut un motiv demn de amuzament. A fost interesant să îi descopăr vocea lui Eustace și am văzut cum diversele probe la care este supus îl vor face să fie mai bun și să aprecieze mai bine lucrurile pe care i le oferă viața.

recenzie carte cronicile din narnia calatorie cu zori de zi editura arthur

Lucy și dorințele ascunse


Nu doar Eustace a fost pus la probe care să îl schimbe și să îi ofere niște lucruri de învățat. Lucy primește și ea o probă extrem de grea iar tentația de a-i rezista este aproape inexistentă. În clipa când Lucy descoperă o carte magică ce îți poate îndeplini orice dorință, ea riscă să cadă pradă dorinței sale ascunse: să fie la fel de frumoasă ca sora ei Susan. Însă visele urâte și ajutorul leului Aslan o vor face pe fată să înțeleagă că trebuie să își aprecieze propria frumusețe.


Edmund cel războinic


Deja l-am întâlnit pe Edmund în 3 cărți, aceasta fiind a 4-a, unde el este mai matur, mai mare, total schimbat față de prima dată când se certa cu frații lui și era un copil răzgâiat. Cu toate acestea, regele Edmund mai are nevoie să participe pe câmpul de luptă de câteva ori înainte de a deveni și mai priceput în mânuierea sabiei.

În Călătorie cu Zori de zi băiatul reușește să își demonstreze abilitățile de luptă și să participe la salvarea lorzilor pierduți ai Narniei. Alături de Edmund au luptat cot la cot toți cei prezenți pe corabie, inclusiv Lucy, viteazul nostru șoarece Reepicheep (cu care ne-am întâlnit în trecut) și chiar și fricosul de Eustace (care prinde forțe nebănuite).

O carte plină de aventură, personaje variate, insule fantastice, situații imprevizibile, a cincea carte din Cronicile din Narnia a reușit să mă transporte în noi locuri minunate unde dorințele cele mai ascunse pot deveni realitate cu un preț, oamenii se pot trasforma în dragoni (atunci când nu sunt cuminți și le curg balele după aur) iar prieteniile pot răsări de unde nu te aștepți. Vă recomand cu inima deschisă o nouă călătorie minunată în Narnia, ținutul fantastic unde totul pare posibil.

recenzie carte cronicile din narnia calatorie cu zori de zi editura arthur

Citate:
"7 august
Sunt de douăzeci și patru de ore pe oroarea asta de corabie, dacă n-o fi totuși doar un vis urât. De atunci încoace, avem parte de furtună care a făcut ravagii (noroc că n-am rău de mare). Valuri uriașe plesnesc mereu corabia din față și de multe ori am fost la un pas s-o văd cum se duce la fund. Ceilalți se prefac că nu se întâmplă nimic, fie fiindcă fac pe grozavii, fie din cauză că, așa cum spune Harold, unul dintre lucrurile cele mai lașe pe care le fac oamenii de rând este că refuză să vadă faptele. E o nebunie să ieși în larg cu o asemenea prăpădenie. Nu e mai mare decât o barcă de salvare. Și, binențeles, pe dinăuntru arată de-a dreptul primitiv. Nu tu un salon cumsecade, nu tu radio, nu tu băi, nu tu șezlonguri. Am fost târât în sus și în jos ieri seară și oricui i-ar fi silă să-l audă pe Caspian cum se fălește cu jucărioara asta de parc-ar fi Queen Mary. Am încercat să-i spun cum arată corăbiile adevărate, dar e prea îngust la minte. E. și L. bineînțeles că nu m-au susținut. Presupun că o copilă ca L. nu-și dă seama de pericol, iar E. îl lingușește pe C., cum face de altfel toată lumea." (p.34)

"Lucy se căzni să-l aline, ba chiar își luă inima-n dinți să-l sărute pe fața solzoasă, aproape toți ceilalți ziseră «mare ghinion», câțiva îl încredințară pe Eustace că aveau să-i rămână alături și mulți alții spuseră că exista, fără îndoială, un fel de-a rupe vraja, așa că peste o zi sau două avea să fie din nou ca înainte. Și bineînțeles că abia așteptau cu toții să-i audă povestea, numai că Eustace nu putea să vorbească. Încercă de mai multe ori, în zilele care urmară, să le scrie pe nisip. Însă nu reuși nici asta. În primul rând (din cauză că nu citise cărțile potrivite), nu avea idee cum trebuiau spuse poveștile. În al doilea, mușchii și nervii ghearelor de balaur nu deprinsesră niciodată scrisul și oricum nu erau făcuți pentru așa ceva. Ca urmare, nu izbutea niciodată să se apropie de sfârșit, că venea apa și spăla tot ce era scris, în afară de părțile peste care călcase deja sau le ștersese din greșeală cu coada." (p.97)

"Lui Lucy nu-i mai venea să se desprindă de acea primă pagină, însă când se întoarse își dădu seama că și următoarea era la fel de interesantă. «Dar trebuie să trec mai departe.», își zise ea. Și mai citi vreo treizeci de pagini care, odată învățate pe din afară, ar fi ajutat-o să găsească o comoară îngropată, să-și aducă aminte de lucruri uitate, să uite lucruri pe care voia să le uite, să-și dea seama dacă alții spuneau adevărul, să cheme (sau să împiedice) vântul, ceața, zăpada, lapovița sau ploaia, să adoarmă pe cineva ca prin farmec și să-i facă unui om un cap de măgar (așa cum îi făcuseră bietului Fundulea). Și cu cât citea mai mult, cu atât desenele i se păreau mai frumoase și mai realiste." (p.142)

 
Copyright © 2012-2017 Secretele Cărților
Real Time Analytics